Inerția analiștilor pătimași

Analiștii noștri politici sunt:

- primitivi;

- empirici;

- umorali;

- subiectivi;

- inculți;

- pamfletari;

- subțiri;

- zeflemitori;

- teleghidați;

- impersonali;

- persistenți.

Ca la comandă, pe durata întregii campanii, la noi nu au existat analiști mai mulți decât degetele de la o mână care să accepte că Domald TRUMP este un candidat. Ce mai mulți dintre contestatari și-au păstrat langajul și după ce republicanii l-au ales candidatul lor. Chiar acum, la câteva luni de la depunerea jurământului, îi aud pe unii dintre analiști folosind aceeași terminologie de la începutul campaniei, crezând ei că chiar pe peluza de la Casa Albă când Domald TRUMP era în compania lui Klaus IOHANNIS, tot campanie electorală era. N-am să înțeleg în ruptul capului de ce atâta inerție, acolo unde nu trebuie să fie așa ceva. Îmi aduc aminte de un măscărici, care după ce i s-a dat cu flit, a scris ceva de fi-mi-ar capu-al dracului, reproțându-și de fapt că a lins părțile moi și dorsale ale celui de la care se aștepta la mulțămiri, plecăciuni și mătănii. Sărăcuțul uitase că jucase rol de slugă și orice slugă, când și-a isprăvit rolul e aruncată ca o batistă murdară de muci sau ca o hârtie murdară de c. după ce stăpânul s-a șetrs în momentele sale intime de relaxare, unde și împăratul merge singur. Eu le zic acestor băieți de prăvălie, unde presa tipărită a sucombat: relax!

(11 iunie 2017)