Foarte mulți dintre noi muncim. Unii muncesc mai mult, alții muncesc mai puțin, unii muncesc mai bine, alții muncesc mai puțin bine. Există o serie de criterii după care ne diferențiem între noi, dar nu sunt atât de clare aceste criterii încât să se stabilească o ierarhie clară a noastră și fiecare să ne cunoaștem și locul, dar și lungul nasului.
Există o mare diferență între ceea ce se înțelegea prin muncă înainte de a veni comuniștii la putere, în timpul regimului comunist, dar mai ales, după 1989 când s-a prăbușit regimul comunist.
În timpul regimului comunist:
- toți oamenii aveau un loc de muncă,
- oamenii erau cu toții tovarăși,
- nu existau săraci și bogați,
- oamenii primeau case de la stat,
- se mergea în concediu cu bilete de la sindicat,
- fiecare muncea după puteri și primea după nevoi,
- existau meserii și meseriași cu acte,
- accentul era pus pe meserii industriale,
- prestările de servicii erau periferice,
- agricultura se făcea în CAP și IAS,
- țăranul cooperatist era o categorie distinctă,
- muncitorii și țăranii erau clase, intelectualii erau o pătură.
După anul 1989 lucrurile legate de muncă s-au schimbat radical pentru că:
- a apărut șomajul,
- inițiativa privată a trecut pe primul plan,
- sectorul privat are rol important în PIB,
- rolul proprietății s-a schimbat radical,
- a apărut învățământul privat,
- sfera serviciilor a explodat,
- meseriile au suferit schimbări fundamentale,
- statul de drept a schimbat optica față de muncă,
- au apărut bogații și săracii.
Acum, lumea conștientizează că numai prin muncă inteligentă se obțin veniturile corespunzătoare, iar cine execută muncă brută sau cu nivel de calificare scăzut, obține salariu bun, dar nu atât de bun încât să-l poziționeze în prima treime din vârful piramidei sociale. Este eronat să se vorbească despre muncă privind totul prin prisma concepțiilor depășite ale vremurilor comuniste, căci acum, cererea și oferta sunt cele care definesc cadrul economic fundamental și cine nu ține seama de reglarea fină dată de raportul cerere/ofertă se va trezi în cea mai dificilă situație, aceea a falimentului, căci cererea și oferta înseamnă atât diversitate, cât și cantitate, dar mai ales calitatea corelată cu prețul. Orice diferență care apare între cerere și ofertă, este sancționat de piață, cu efecte dezastruoase pentru producător de mărfuri și pentru prestatorul de servicii. vedem șoferul de taxi care muncește. Vedem pe cel care manipulează mărfurile în supermarket care muncește. Vedem pe cel care face curățenie pe stradă și deci, care muncește. Vedem pe cel care vinde în piață produse agricole proprii sau este doar intermediar și muncește căci produsele nu sar la noi în plasă direct de pe ogor sau din depozit, ci sunt supuse unor operațiuni specifice de la câmp până a le avea noi în plasă, prin multă muncă.
Au apărut meserii noi, au apărut modalități de calificare diferite de ceea ce știam înainte de 1989 și acum ierarhizarea salariilor este cu totul alta decât am crezut noi căci salariile reflectă și ele raportul cerere - ofertă, despre care tot vorbim, dar nu depunem eforturi corespunzătoare pentru a-l înțelege.
Acum, prin a munci înțelegem cu totul altceva decât se înțelegea acum 50 de ani sau acum 30 de ani, căci nevoile oamenilor s-au schimbat foarte mult și interesează acum atingerea unui grad de satisfacție al fiecăruia dintre noi atunci când solicităm un serviciu de la un prestator sau un produs anume din magazin, pentru că acum avem de unde alege și mai ales, avem ce alege. Acum, a munci înseamnă a efectua activități după proceduri bine definite, astfel încât clientul să fie satisfăcut, căci el are de unde alege și data viitoare el va reveni dacă a fost mulțumit sau va evita pe prestatorul sau pe producătorul de care nu este mulțumit. Munca are acum o componentă de calitate care este direct evaluată de client sau de partener. orice altă abordare schimbă raporturile dintre oameni și efectele sunt directe și neechivoce.
(07 mai 2023)
No comments:
Post a Comment