Eu și istoria

Din capul locului trebuie să spun că mie istoria nu mi-a plăcut. Am avut un profesor de Istorie, Mircea ADAMEȘTEANU, tatăl scriitoarei Gabriela ADAMEȘTEANU de la care am învățat istoria Evului Mediu, dar după aceea tot ce a urmat a fost o mare caricatură, căci fiecare care a venit a rescris istoria după bunul lui plac. Comuniștii au făcut o istorie care să-i avantajeze. Acum în democrație, faptele sunt deformate astfel încât totul să pară altfel decât a fost în realitate, pentru a-i face pe unii și mai frumoși și mai deștepți și mai importanți, deși nu au fost nici frumoși, nici deștepți și cu atât mai puțin și mai importanți.

Este adevărat că același deget dacă-l privești din diferite unghiuri, arată altfel, dar tot despre un deget este vorba. La istorie, un eveniment descris de mai mulți istorici nici pe departe nu mai este ceea ce a fost el în realitate. Nu accept ca în decurs de câțiva ani același eveniment să fie interpretat diferit. Despre 24 August 1944 s-a zis că este ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de către glorioasa Armată Roșie de sub jugul fascist. La numai câțiva ani, același 23 August 1944 devenea ziua începerii Revoluției democratice pentru ca țara noastră să devină Republica Socialistă România în 1965, la desăvârșirea acestei revoluții. După 1989, 23 August 1944 a devenit doar ziua în care s-a produs o lovitură de stat care s-a soldat cu înlăturarea de la putere a mareșalului Ion ANTONESCU.

Nici nu vreau să mai scriu despre semnificația zilei de 22 Decembrie 1989, căci deja mă apucă frisoanele, din moment ce numai la diferență de nici 20 de ani semnificația acestei zile s-a schimbat mai rău decât se schimbă o pereche de șosete de către un individ care face jogging.

Să trec la o analiză a ceea ce a însemnat imnul de stat al nostru de-a lungul anilor, deja mă face să cad în depresie, la câte fluctuații s-au înregistrat după 1947 și la ce siluire au fost supuse sentimentele naționale cu versurile acelea cu

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ

 sau versurile

Azi partidul ne unește
Și pe plaiul românesc
Socialismul se clădește,
Prin elan muncitoresc.

Nu vreau să critic pe nimeni, dar faptul că nu am la dispoziție o carte de istorie de maximum 500 de pagini scrisă acum 30 de ani, pe care s-o citesc și s-o recitesc și să înțeleg marile evenimente din viața poporului meu, exact așa cum ele au fost, mă întristează și mă determină ca istoria să nu-mi placă și mai rău.

(18 mai 2023)