Eu și pictura

Pictura m-a pasionat dintotdeauna. Mi-a plăcut să admir picturile din muzee. Mi-a plăcut să admir picturile din biserici. Mi-a plăcut să admir picturile celor care au tablouri la ei acasă. Uneori m-am bucurat nespus în clipa în care am recunoscut un pictor văzând de la distanță tabloul pictat de el.

Mă laud că recunosc cu ușurință picturi de Nicolae GRIGORESCU, Ștefan LUCHIAN, Ion ANDREESCU, Nicolae TONITZA, Ion MUSCELEANU, Salvador DALI.

Am fost plăcut impresionat când am văzut la Muzeul PUȘKIN din Moscova un mic tablou al lui Corneliu BABA.

În anii de tristă amintire când aveam șef de catedră pe un nene absurd, să nu înnebunesc m-am apucat să pictez. Era un fel de terapie prin artă. Am realizat o serie de tablouri în ulei, pe care le am și în ziua de azi. Pe unele le am atârnate pe pereți și zic eu, că nu sunt oribile, din moment ce soția mea nu le-a aruncat la gunoi. Credeam că am talent, lucru pe care îl mai cred și azi, dar nu regret că am abandonat tărășenia, pentru că puțea toată casa a vopsele și în niciun caz, arta mea nu ar fi dus la nimic interesant. Știu că am făcut un tablou numit Aripa tânără și m-am gândit la liberalii români care au făcut un partid PNL-Aripa tânără. Cred că dacă îl voi mai găsi prin casă, îi voi face o fotografie și o voi pune undeva pe Internet să se mai minuneze și alții de ceea ce-mi bubuia mie prin cap.

Am pictat un dovleac pus pe o măsuță. Am oferit tabloul unui prieten și el l-a înrămat, numai că măsuța nu era paralelă cu podeaua camerei lui, ci perpendiculară, iar dovleacul era la orizontală. Mi-a venit să râd, dar m-am abținut, că omul era foarte mândru de tabloul meu.

Când am vizitat muzeele de artă sau diferite retrospective, am făcut-o pentru că îmi place să văd picturi. Niciodată nu am avut bani să cumpăr tablouri, căci aș fi cumpărat. Sunt mulți pictori români care aun tablouri de vânzare la prețuri bune, dar de fiecare dată trebuia să fac altceva cu banii și tablourile au trecut la rubrica pentru mai târziu.


(15 mai 2023)