Eu și motocicletele

Din start trebuie să spun că:
- motocicletele mi-au plăcut enorm,
- nu am avut motocicletă,
- am mers cu motocicleta ca pasager,
- i-am admirat pe motocicliști.

În copilăria mea trăită în totalitate în comunism, am avut ocazia să văd pe drumurile publice din orășelul de provincie unde am copilărit, motociclete precum MZ 125, MZ 250, JAWA, IJ, SIMPSON.

După Revoluția din 1989 am avut ocazia să văd nenumărate mărci de  motociclete din care amintesc aici KAWASAKI, HARLEY-DAVIDSON, HONDA, DUCATI, YAMAHA, SUZUKI, BMW, TRIUMPH.

M-au impresionat magazinele cu accesorii pentru motocicliști, unde echipamentele sunt personalizate pe fiecare marcă de motocicletă. Când am avut ocazia, am stat multe ore în magazine cu motociclete și am admirat motociclete,  adevărate bijuterii pe două roți. Fiecare piesă mi-a apărut în fața ochilor ca o construcție perfectă, căci perfecte erau formele, perfecte erau culorile și perfectă le era strălucirea. Mai puțin perfecte erau prețurile, căci împărțind prețul la salariul meu lunar, fără să mănânc, fără să beau apă din el, rezulta că trebuia să muncesc mai mult de 10 ani, ceea ce era o povară de nesuportat pentru un tip însurat și cu doi copii de liceu.

I-am admirat pe colegii mei mai tineri care au motociclete și aici îi numesc pe Claudiu VINȚE și pe Cătălin BOJA.

Se zice că mersul cu motocicleta are riscuri. Toate în viață au asociate riscuri. Și dacă nu ești atent și cazi din pat, te lovești la tâmplă de colțul noptierei și mori. Așa că nu trebuie să-mi vorbească mie nimeni despre riscul de a merge cu motocicleta. Cine este atent, odihnit, respectă regulile de circulație și nu face pe viteazul își gestionează suficient de bine riscurile și numai din cauza altor parteneri de trafic este probabil să aibă necazuri, ca în orice domeniu al vieții noastre sociale, unde nu facem evaluări de riscuri.




(19 mai 2023)