Eu și șefii direcți

Niciodată nu am avut așteptări nesăbuite, disproporționate, fericite sau favorabile mie de la șefii mei direcți, pentru că și ei și eu suntem oameni, cu plusurile și cu minusurile noastre, dar un comportament normal, civilizat, predictibil și onest mă așteptam de la șefii mei. Unii s-au comportat cum trebuie, dar mulți dintre ei, fără calități de manageri, au crezut că au pâinea și cuțitul și au avut o atitudine deplorabilă, pe care la vremea potrivită am taxat-o exact cu unitatea de măsură potrivită, meritată și de neuitat.

Primii mei șefi direcți au fost părinții mei. Nu mă voi lansa în analiza comportamentului acestor șefi căci o voi face mult mai detaliat cu o altă ocazie.

Următorii mei șefi au fost învățătorii mei. ca șefi direcți am cuvinte extrem de urâte la adresa acestora, căci nu au avut niciuna dintre calitățile de modelatori de suflete. Scârba pe care o nutresc și acum pentru acele specimene mă face să nu mă dezlănțui aici cu invectivele pe care respectivii le merită din plin.

Profesorii ca șefi direcți au fost extrem de neomogeni. Am avut profesori care au fost modele pentru mine, cum tot așa au fost și profesori care la o gazetă de perete ar trebui puși la capitolul: așa nu. Profesorii mei speciali au fost Viorica NEAMȚU, Lucreția TROCAN, Eugenia MINASIAN, Eugen BOIA, Nicolae RACOVEANU, Ludovic TOVISS, Edmond NICOLAU, Dragoș VAIDA, Alexandru POPOVICI.

După ce am intrat în pâine, am avut șefi direcți, care chiar purtau această titulatură și primeau salariu să fie șefi. Primul șef de sector a fost matematicianul Vasile IONESCU. I-au urmat șefii de catedră Mircea BULGARU, Virgil SORA, Ion Gh. ROȘCA, Bogdan GHILIC-MICU, Cătălin BOJA. N-au fost mulți, dar niciunul nu s-a purtat cu mine așa cum se purtase profesorul OLARU de la Universitatea din Timișoara cu bunul meu prieten Vladimir. Profesorul OLARU i-a zis lui Vladimir că evoluția lui depinde strict de el și i-a făcut o proiecție a întregii cariere, spunându-i ce are de făcut pentru a trece de la o treaptă la alta de-a lungul anilor, cu duratele de așteptare probabile.

Și eu am fost cândva șef direct și de pe poziția mea de șef direct:

- am spus lucrurilor verde în față,

- nu am pus tălpi nimănui la promovare,

- am sprijinit venirea oamenilor valoroși,

- nu am stimulat evoluția non-valorilor,

- am sancționat pe cei ineficienți,

- am lăsat loc de bună ziua,

- am plătit monezi celor incorecți.

Consider că a fi șef direct nu este treabă ușoară și cel care are șansa să fie șef direct, nu trebuie să-și umilească subalterni și nici să nu le arate că viața acestora depinde de el, iar ca să evolueze, fiecare subaltern trebuie să plătească un tain. Întotdeauna am considerat că niciun cocoș de-al meu nu cântă pe gardul vreunui șef direct, iar dacă a existat un șef direct care mi-a forțat mâna, l-am detestat toată viața și nu i-am rămas dator niciun sfanț.

(18 mai 2023)