Nu aș avea un reper prin care să spun că mă cunosc cu profesorul Ion IONIȚĂ de 20 de ani sau de 30 de ani sau de 40 de ani, dar precis, ne cunoaștem cu mult mai înainte de 45 de ani, căci au fost multe activități în ASE unde erau solicitați tinerii asistenți universitari și cum noi nu aveam nicio umbrelă care să ne apere, inevitabil de întâlneam fie la sortat de cartofi cu studenții, fie pe la munci agricole toamna cu studenții, fie pe la tot felul de ședințe unde aveam rol de figuranți, căci mulți dintre vorbitori își doreau să aibă săli pline și șefii de catedre rezolvau problema trimițând la acele activități enervante, pe tinerii din catedre și noi, făceam parte din această categorie.
Când îl întâlneam pe colegul meu Ion IONIȚĂ discutam tot felul de probleme și am ajuns să abordăm și probleme ceva mai sensibile, căci el era un fin și atent analist al societății românești care își zicea societatea socialistă multilateral dezvoltată, dar care societate era de un primitivism dus până la obscenitate. La un moment dat, Ion IONIȚĂ mi-a vorbit de faptul că alocarea a 33% din venitul național pentru fondul de dezvoltare este o risipă din moment ce țara noastră nu are capacitatea de a folosi acești bani și dovada era faptul că veneau utilaje plătite cu bani grei, care zăceau cu lunile sau cu aniui, căci nu erau gata clădirile sau pur și simplu nu erau muncitori care să le asambleze. M-a convins, dar mândria de la nivelul cc al pcr că 33% este OK pe fundalul că apăruse și o carte despre optimul economiei socialiste și autorul ei demosntrase (între ghilimele) că 33% este acel optim, demonstrația fiind făcută cu un model tras de păr, ceea ce dovedea că și modelarea economico-matematică este instrument politic la o adică, m-a determinat săi spun colegului Ion IONIȚĂ că eu am copii de crescut și nu mă voi alătura unui astfel de demers căci va fi interpretat ca acțiune dușmănoasă împotriva orânduirii de stat și în 1970 eu mai trecusem prin așa ceva într-o relație zgomotoasă cu securitatea ceaușistă și nu aș mai vrea să repet figura.
Ion IONIȚĂ a susținut în anul 1985 teza de doctorat de 170 pagini, intitulată Conducerea proceselor investitionale in cadrul unor programe de dezvoltare pe durate medii și coordonată de profesorul universitar Constantin PINTILE.
Ion IONIȚĂ a publicat cărți precum Ingineria valorii - 2000, Evaluarea afacerilor : manual universitar - 2009, Eficiența investițiilor în agricultură împreună cu Bujor MĂNESCU, Gheorghe BLIDARU- 1999, Managementul calității sistemelor tehnico-economice - 2002, Managementul calitatii si ingineria valorii : manual universitar - 2008, dar și multe altele.
Ion IONIȚĂ m-a impresionat prin curajul său, prin profunzimea analizelor sale și prin ideile originale, îndrăznețe, extrem de benefice pentru eficientizarea activității la nivel microeconomic.
(11 martie 2023)
No comments:
Post a Comment