Ana UȚĂ a fost colega mea de școală generală din clasa a I-a până în clasa a VII-a. Era o elevă cu codițe, care scria foarte frumos. Avea casa dincolo de Fabrica de încălțăminte Tudor VLADIMIRESCU, în direcția de mers spre Bascov, în Pitești. Învăța foarte bine și era tare cuminte. Ea nu alerga prin clasă ca noi ceilalți. Ea nu era gălăgioasă ca noi ceilalți. De nenumărate ori, învățătoarea, dar și profesorii o lăudau petrnu cum învăța sau pentru notele mari pe care le lua la teze. După ce am terminat școala generală, am auzit că a mers la un liceu. Chiar dacă am mai trecut spre Bascov și eram prin fața casei ei, niciodată nu s-a nimerit să o văd pe Ana UȚĂ la poartă să discut cu ea. Orașul Pitești s-a transformat mult și casa fostei mele colege de generală a fost ascunsă printre alte construcții. Nu mai știu nimic despre ea, dar faptul că am fost impresionat cum și o elevă foarte bună iese în evidență prin ceea ce face, mi-a rămas în memorie și anul trecut, când aveam 75 de ani, deci după 60 de ani de la terminarea celor 7 clase, când veneam dinspre Curtea de Argeș, i-am zis soției, atunci când am trecut pe lângă casa ei:
- aici, stătea cu casa o colegă a mea de clasă cu numele Ana.
(06 februarie 2023)
- aici, stătea cu casa o colegă a mea de clasă cu numele Ana.
(06 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment