Harta seismică a României

Deși o astfel de hartă ar fi trebuit să fie publică de acum câteva zeci de ani, după cutremurul din Turcia, așa-zișii seismologi dâmbovițeni s-au și grăbit să scoată de la naftalină o hartă colorată din care se văd diferențele de seismicitate ale teritoriului mioritic.

Este interesant de văzut care sunt probabilitățile de a se produce cutremure majore folosind date înregistrate pe perioade să le zicem, reprezentative, căci statistica este interesantă dacă seriile de timp conțin mai mult de 16 termeni. Ori, echipamentele de care se dispune la noi în teritoriu au permis construirea de serii de date cu mult mai lungi, iar cercetătorii, dacă știu statistică, au avut o materie primă de calitate cu care au efectuat tot felul de calcule și au desenat această hartă. Sunt sigur că ei au cu mult mai multe date și sunt și mai sigur că dosarele zac în niște dulapuri, căci decidenții nu au niciun chef să se aplece pe ele și să tragă concluzii practice. Mă așteptam să existe o lege a cutremurelor, o lege a pandemiei, o lege a inundațiilor, legi care să spună clar ce este de făcut, ca să nu bâjbâie nimeni în momentele când se produc cutremure,  pandemii, inundații sau alte fenomene extreme, așa cum se întâmplă de obicei, ne iau prin surprindere și noi ridicăm din umeri neputincioși. 

Harta seismică a României trebuie să fie baza de pornire în Legea construcțiilor, care să prevadă pentru fiecare zonă cum se face o temelie, ce calcule se fac, cum se amestecă betoanele, ce fier beton se folosește, care este înălțimea maximă a clădirilor, căci de la zonă seismică la zonă seismică, toți parametri diferă semnificativ. Ar mai trebui să existe clar sancțiuni pentru cei ce încalcă legea, căci nu de puține ori, un bloc s-a prăbușit la cutremur că un nene a tăiat un stâlp de rezistență al clădirii, pentru a-și face sufrageria mai mare, deși un arhitect bun nu avea de ce să pună acel stâlp în mijlocul sufrageriei, ci trebuia să proiecteze clădirea rezistentă la seism din considerente tehnice și funcțională din bun simț.

Toate acestea nu se întâmplă, căci este mult mai ușor să vorbim vorbe și după 45 de ani se ne aflăm în același punct în care eram la 4 martie 1977, adică nepregătiți, speriați, temători și mai ales mirați.

(10 februarie 2023)