Bacșișul și mita sunt a doua natură a românului. Până nu ciugulește un pic, românul nu se simte bine. Chiar dacă e îngropat în aur și diamante, românul tot așteaptă și de la cel mai sărac om să-i dea ceva, un bacșiș sau o mită. El nu se simte bine altfel.
Pornind de la această realitate pe care nimeni nu are cum s-o nege, pentru că fiecare dintre noi a primit ceva, o atenție, care dacă nu e bacșiș sau mită, tot o treabă aiurea este, căci este peste ceea ce i s-a cuvenit celui spre care se îndreaptă atenția. A oferi o atenție este parte din educația fiecăruia dintre noi. A oferi mită sau bacșiș stă în certitudinea că ceea ce se face este de calitate și oferim bacșiș sau mită nu pentru că ne dau banii afară din casă, ci pentru că trebuie să avem liniștea că:
- am primit ce doream de la executant,
- mulțumirea executantului există,
- a fost lăsat loc de bună ziua în viitor.
Să nu se creadă că lumea civilizată nu este și ea bântuită de chestii de această natură, dar numele lor nu se numesc nici mită și nici bacșiș. Acolo totul este inclus în preț. Lumea acceptă că atunci când se achită o sumă reprezentând ceva, plătește și gata. Dar în realitate, prețul include costurile de execuție, costurile cu materialele, profitul și bacșișul. La noi, dintr-o pudoare aiurea, pentru a lăsa prețurile jos, bacșișul nu a fost inclus, lăsând la altitudinea clientului să ofere din proprie inițiativă cât îl lasă sufletul. E o porcărie, căci crează o nesiguranță din ambele părți. Clientul nu știe cât să ofere, executantul nu știe dacă i se oferă.
Acum, reapare stupiditatea impozitării bacșișului și totul se referă la HORECA dar și la alții. La HORECA, în țările spălate, noi nefiind acolo, se vine cu nota de plată, cu costul consumației. Clientul adaugă o sumă, să zicem bacșișul și rezultă un total de plată. Se plătește așa și cu cardul, deci bacșișul se fiscalizează de pe chitanță, căci apare distinct de costul consumației.
La noi e ca la nimenea. Vine ospătarul cu bonul. Tu plătești ce scrie acolo și dai bașciș. Ospătarul trebuie să declare bacșișul și acesta se impozitează. Barbarie curată! În loc să se vadă cum fac alții, la noi se face cum ne bubuie nouă prin țeastă. Ideea că tot ce e câștig trebuie impozitat este corectă, numai că trebuie să fie impozitat o singură dată. Eu am salariu de la stat. S-a luat impozit pe el. Eu dau bacșiș. Acesta nu este venit, ci o formă de redistribuire a venitului meu care deja a fost impozitat deja. Statul bolșevic, ineficient, nu face altceva decât să pună biruri. Ospătarul nu dă foc banilor. El cumpără țoale, păpică, unde pe YVA plătește 19%, deci are el impozitarea banilor lui că TVA tot bir este.
Pornind de la această realitate pe care nimeni nu are cum s-o nege, pentru că fiecare dintre noi a primit ceva, o atenție, care dacă nu e bacșiș sau mită, tot o treabă aiurea este, căci este peste ceea ce i s-a cuvenit celui spre care se îndreaptă atenția. A oferi o atenție este parte din educația fiecăruia dintre noi. A oferi mită sau bacșiș stă în certitudinea că ceea ce se face este de calitate și oferim bacșiș sau mită nu pentru că ne dau banii afară din casă, ci pentru că trebuie să avem liniștea că:
- am primit ce doream de la executant,
- mulțumirea executantului există,
- a fost lăsat loc de bună ziua în viitor.
Să nu se creadă că lumea civilizată nu este și ea bântuită de chestii de această natură, dar numele lor nu se numesc nici mită și nici bacșiș. Acolo totul este inclus în preț. Lumea acceptă că atunci când se achită o sumă reprezentând ceva, plătește și gata. Dar în realitate, prețul include costurile de execuție, costurile cu materialele, profitul și bacșișul. La noi, dintr-o pudoare aiurea, pentru a lăsa prețurile jos, bacșișul nu a fost inclus, lăsând la altitudinea clientului să ofere din proprie inițiativă cât îl lasă sufletul. E o porcărie, căci crează o nesiguranță din ambele părți. Clientul nu știe cât să ofere, executantul nu știe dacă i se oferă.
Acum, reapare stupiditatea impozitării bacșișului și totul se referă la HORECA dar și la alții. La HORECA, în țările spălate, noi nefiind acolo, se vine cu nota de plată, cu costul consumației. Clientul adaugă o sumă, să zicem bacșișul și rezultă un total de plată. Se plătește așa și cu cardul, deci bacșișul se fiscalizează de pe chitanță, căci apare distinct de costul consumației.
La noi e ca la nimenea. Vine ospătarul cu bonul. Tu plătești ce scrie acolo și dai bașciș. Ospătarul trebuie să declare bacșișul și acesta se impozitează. Barbarie curată! În loc să se vadă cum fac alții, la noi se face cum ne bubuie nouă prin țeastă. Ideea că tot ce e câștig trebuie impozitat este corectă, numai că trebuie să fie impozitat o singură dată. Eu am salariu de la stat. S-a luat impozit pe el. Eu dau bacșiș. Acesta nu este venit, ci o formă de redistribuire a venitului meu care deja a fost impozitat deja. Statul bolșevic, ineficient, nu face altceva decât să pună biruri. Ospătarul nu dă foc banilor. El cumpără țoale, păpică, unde pe YVA plătește 19%, deci are el impozitarea banilor lui că TVA tot bir este.
În opinia mea, dacă se vrea ceva, să se folosească modelul amercican și punct, că ei au ajuns pe Lună, în timp ce noi tot în mocirlă suntem.
(07 decembrie 2021)
No comments:
Post a Comment