Ce mi-a plăcut la cântărețul de muzică populară Felician FĂRCAȘU a fost faptul că avea o voce de bărbat adevărat, iar cântecele lui erau altceva, căci eu copil fiind ascultam folclor și cântecele lui despre ciobani și oi erau o noutate pentru mine. Mie nu mi-au plăcut bărbații dolofănei, cu voci subțiri, miorlăiți și fără putere, care când cântau se scremeau să scoată sunete de fiare încolțite. L-am văzut la un spectacol pe scena căminului cultural 23 August din Găvana, când eram elev în școala generală și am fost impresionat de vocea lui și de ținuta de scenă, căci eram foarte aproape de scenă, stăteam pe podea, turcește, nemișcat. Era undeva în jur de 40 de ani, înalt, cu cizme și avea un clop care-l definea. parcă avea mustăcioară. Atunci am aflat cuvântul uiagă și m-am lămurit foarte târziu de este aceea o uiagă.
În repertoriul său s-au aflat cântece precum: Hațegana din Măgura, Sus pe munte, pe Parâng, Pe Valea Ampoiului, Din Ieud până-n Săpânța, Ană Almăjană, Cât îi muntele de sus, Asta-i rara bătrânească, La Baia dintre pâraie, Nu pot zice, mândro, zău, Mândra mea-i hunedoreană, Măicuță, norocu' meu, De-ar veni mândra la munte, Dragu-mi-i in varf de munte, dar și multe altele.
Deși Felician FĂRCAȘU a cântat în perioada comunistă, nu mi-l amintesc să fi cântat cântece din folclorul nou, cu tematică ostentativă. Probabil vocea lui gravă nu se potrivea cu textele mieroase, lipicioase ale proletcultiștilor și cred că nici ritmurile cu care se obișnuise publicul, nu avantajau acele texte, mai ales că în zona de deal și de munte nu s-a făcut colectivizarea pământurilor, deci lipsea obiectul muncii. Zic și eu, că eram prea mic să fac analize sofisticate.
Trebuie ascultate înregistrările acestui mare cântăreț al vieții ciobanilor, căci ceea ce cântă el este piatra de temelie a ceea ce se întâmplă în ziua de azi, când vin soliști și cântă despre turmele de ori, dar și despre mașini puternice și despre băcițe tunate, botoxate, cu gene false și meșe prinse-n păr.
(19 decembrie 2021)
No comments:
Post a Comment