Pensiile artiștilor

Îmi aduc aminte despre apariția marelui actor Ion LUCIAn într-o emisiune de Tv pe Antena 3 când a început să plângă pentru că legea lui BOC interzicea actorilor să mai profeseze după ieșirea la pensie. Se făcea referire la cuantumul mizer al pensiei. Regimul comunist a apreciat pe artiști doar în măsura îb care ei contribuiau la făurirea omului nou, cu conștiință comunistă, făuritor al societății socialiste multilateral dezvoltate, dar nefiind participanți direcți la procese de producție, aveau salarii mizerabile, exact cum au și în ziua de azi. Se considera că artiștii câștigă pe la nunți, pe la concerte date în afara programului de muncă de la teatru sau de la ansamblu.
Adevărul este că actorii care jucau în filme câștigau oarece bănet. Și soliștii de muzică invitați la nunți nu plecau cu mâna goală. Nici actorii și nici cântăreții nu se înghesuiau să plătească contribuții la casa de Pensii și de aceea ei rămâneau doar cu ceea ce li se plătea de către teatre și de către ansamblurile unde erau angajați cu salarii simbolice. Statul comunist, dar și statu de azi, care-și zice cu emfază stat democratic, ar trebui:
- să-i pună la muncă pe artiști,
- să-i plătească bine pe artiști,
- să le rețină contribuțiile pentru pensii,
- să aibă grijă ca pensiile artiștilor să fie decente.
Trebuie schimbată optica de rentieri a artiștilor, pentru că și în vremurile interbelice se juca teatru, dar se juca în trupe particulare și directorii de trupe aveau grijă de artiști să nu fie muritori de foame după ce termină cu scena. Acum statul se face că-i plătește pe artiști, artiștii se fac că muncesc la stat și jocul acesta păgubos îi duce pe ambii în situații jenante.

Se vorbește la unii artiști de pensii care nu depășesc 2.000 de lei. Am văzut un interviu al unei mari cântărețe care spunea că croșetează pentru a-și rotunji veniturile să aibă din ce trăi.


(20 decembrie 2021)