Irina LOGHIN, cântăreața tonică

Irina LOGHIN este o cântăreață de mare succes. Ea a adus ceva nou în peisajul muzicii populare românești, prin vocea ei cu totul specială. Când am auzit-o prioma dată la radio am crezut că am înțeles greșit, căci vocea ei avea ceva în comun cu vocea lui Benone SINULESCU. Am crezut că prezentatorul de la radio a făcut o eroare. A confundat pe Benone și a zis Irina. M-am dumirit rapid căci la Tv a apărut într-o emisiune de folclor Irina LOGHIN care se remarca prin:
- ținută,
- costum,
- coafură,
- voce,
- text,
- melodie,
- zâmbet,
- privire.

A făcut duet cu Benone SINULESCU, dar nu am gustat acele clipuri de la televizor, căci aveau realizări tehnice modeste, cu decoruri de mucava, enervante.

Îmi aduc aminte că Irina LOGHIN avea un cântec despre mămica ei și era dată o casă placată cu ceramică parcă verde, ceea ce m-a dezamăgit, dar am trecut peste. Nici costumele pe care le purta Irina LOGHIN pe la concerte nu mi-au plăcut, căci aveau flori gigantice și culori stridente. În acele vremuri nu erau plasme imense ca azi ca să vadă detalii, publicul din sală sau de pe stadion. Acum vine la Tv cu costume elaborate, foarte complexe, dar de bun gust, care sunt creații ale mileniului acesta, fără să aibă o legătură cu ceea ce se purta în satul ei natal la începutul secolului al XX-lea.

Irina LOGHIN a cântat și cu FUEGO, dar nu mi s-a părut o reușită acea colaborare, ci mai repede am văzut-o ca un transfer de notorietate. Chestia cu însurătoarea cu fata primarului mi s-a părut facilă. Irina LOGHIN a cântat și cu ANDRA și cu fiică-sa Irinuca și cu Elisabeta TURCU și cu Ion DOLĂNESCU și cu Nelu VLAD, Gheorghe ZAMFIR și cu Nicolae LOGHIN, dar și cu alții.

În repertoriul lui Irina LOGHIN se află cântece precum: Cântam dorul, supărarea, E noapte și e târziu, Mult mă-ntreabă inima, Dunăre, să nu mă-neci!, Puișor de rândunea, Nunta-i mare și frumoasă, M-a cerut și m-a cerut, Am umblat în lumea toată, Am crescut băiat și fată, Ce dor greu și ce furtună, Ghiocel cu floarea-ntoarsă, Neică, de dragostea noastră, După deal răsare luna, De trei zile beau la bere, Ce mai viață și ce soartă,  Spune, măiculiţă, spune, Am acasă-n grădiniță, Frumoasă-i fata vecină, De la mine, la Ploiești, La sfârșit de săptămână, La jumătatea vieții, Mi-am pus busuioc în păr, Ai și venit la mine toamnă, A trecut aseară dorul, Inima mea e bolnavă, Nu-mi dau, nu-mi dau inima, Fir-ai tu moarte să fii, Ce e viața omului, Uscă-te muiere, Geaba mai mă duc acasă, Mândră-i Valea Prahovei, Un lăutar îmi cânta, Salcie, pletele tale, Frate peline, Să-ţi fie, neică, de bine, Cucule, mai cântă mândru, Aproape, la miez de noapte, Fetelor, mă ascultaţi, Mai aseară, pe-nserat, Codrule-mpărat ceresc, Colo-n vale-n făgeţel, lincuţa şandrului, Miorița, Nicio boală nu-i mai grea, Pe dealuri și pe ponoare, Dor și dor, măi, Cântă, puiul cucului, Ionel, când treci pe vale, Vezi, măi bade, cum eşti tu, Nu aseară, alaltăseara, Cine n-are dor, pe lume, Foaie verde, lăcrămioare, Eu plâng, c-am îmbătrânit, Mi-a scris, puiul, din armată, În pădurea verde, deasă, Prunule, cu creanga-n vânt, dar și multe, chiar foarte multe alte cântece. Are și cântece patriotice precum Treziți-vă, români, Voi, c ei vinovați, Nu mai plânge, române, Imnul românilor, Rugă pentru poporul român, Doamne, ocrotește-i pe români, dar și alte cântece patriotice cunoscute.

Am remarcat includerea în repertoriu a cântecelor fabricate, compuse de făcătorii de folclor, care nu au muzicalitate în vers, nu au metafore, ci sunt cuvinte comune, înșirate, care au rime, ceea ce mie nu-mi place deloc și nici nu mă obosesc să le reascult.

Cântecele de pe discul Cine n-are dor pe lume din 1973, pe când avea 46  de ani, au texte mult mai îngrijite, ceea ce arată preocuparea cântăreței pentru a culege cântece din zona pe care o reprezintă și aici mă refer la Gura Vitioarei, din județul Prahova.

În emisiuni televizate Irina LOGHIN știe să spună bancuri extrem de spumoase.

(17 decembrie 2021)