Academicianul Nicolae MANOLESCU, cel care a eșuat îân politică cu acel PAC - Partidul Alianței Civice, care în loc să se ocupe de ce știe el cel mai bine și aici mă refer la critica și istoria literaturii române, se apucă să-și dea cu părerea despre revoluția pe care a adus-o Internetul și costurile zero în postările de creații mai mult sau mai puțin literare din zilele noastre, în care oricine are posibilitatea să-și facă cunoscute opiniile și realizările și oricine are posibilitatea de a le accesa cu costuri zero.
Nicolae MANOLESCU este un nostalgic al vremurilor în care cenzura era la ea acasă, căci cenzură era și decizia colectivului redacțional al unei edituri sau reviste de a publica sau de a nu publica ceva, tot așa cum cenzură ear și decizia partidului de a scoate din viața publică un scriitor care nu-i convenea, așa cum s-a întâmplat cu ARGHEZI și BLAGA, să dau doar două exemple mai vechi, deși perioada de dinainte de Revoluția din Decembrie 1989 nu a fost lipsită de episoade la fel de dureroase.
Nicolae MANOLESCU se smiorcăie că nu mai este vorba de o selecție a valorilor în literatură. Nu este adevărat. Selecția operează și este cu mult mai dură decât ceea ce se întâmpla în timpul când editurile și revistele literare operau mai mult sau mai puțin arbitrar. Dovada este dată de faptul că nici până acum, iar acum suntem în anul 2023 nu există un laureat al premiului NOBEL pentru literatură născut și crescut aici, dar care a produs aici pe meleagurile mioritice, deși eu știu pe un nene care-și dorește cu ardoare acest premiu, dar care este ocolit căci eu însăși nu cred că-l merită, cum bine zicea cineva, cândva.
Se știe că în vremurile de demult, un număr restrâns de K critici literari și editori făceau să se știe de un autor și de o carte a sa și noi cei M cititori aflam de la ei despre carte și dacă ne plăcea cartea era OK, iar dacă nu ne plăcea cartea, era tot OK că nu aveam încotro, din moment ce o plătisem în librărie când am cumpărat-o. Acum, N autori publică ce le trăsnește prin cap, după care postează ceea ce au scris, cu costuri zero pe Internet și M cititori accesează acele fișiere, lăsând comentarii. Numărul de clickuri, comentariile și motoarele de căutare fac din ceea ce a fost postat fie o lucrare de succes, fie ceva care doar a fost postat și atât, fără a fi stârnit în rândul celor care intră pe Internet nimic special. De acest lucru este temător Nicolae MANOLESCU. Nu mai este el influencer, ci influencer este însuși cel care a realizat și postat materialul și acum are acces nemijlocit la cititor, căci nici cititorul nu mai este cel ce era cânva când mergea în librărie sau citea cronici literare în reviste. Cititorul de azi este cel care deschide laptopul, calculatorul personal, tableta sau telefonul mobil sau tableta și are propriile criterii de căutare. Motoarele de căutare îi pune la dispoziție ceea ce el are nevoie și acest cititor selectează, citește integral sau parțial și abandonează dacă nu-i convine, dar tot el pune comentariile care îi reprezintă punctul de vedere. În acest fel, revoluția dată de Internet în ceea ce privește operele literare este mai profundă decât revoluția pe care Johannes GUTENBERG a declanșat-o în momentul în care a inventat tiparul și care a schimbat tin temelii circuitul valorilor literare fie pe cale orală, fie prin manuscrise. Nicolae MANOLESCU ar trebui să înțeleagă profunzimea transformărilor pe care le aduce Internetul și să caute să se folosească de ele și nu să se mai smiorcăie prin emisiunile tv, căci viața merge înainte și nu-l ia nimeni în seamă.
Nicolae MANOLESCU este un nostalgic al vremurilor în care cenzura era la ea acasă, căci cenzură era și decizia colectivului redacțional al unei edituri sau reviste de a publica sau de a nu publica ceva, tot așa cum cenzură ear și decizia partidului de a scoate din viața publică un scriitor care nu-i convenea, așa cum s-a întâmplat cu ARGHEZI și BLAGA, să dau doar două exemple mai vechi, deși perioada de dinainte de Revoluția din Decembrie 1989 nu a fost lipsită de episoade la fel de dureroase.
Nicolae MANOLESCU se smiorcăie că nu mai este vorba de o selecție a valorilor în literatură. Nu este adevărat. Selecția operează și este cu mult mai dură decât ceea ce se întâmpla în timpul când editurile și revistele literare operau mai mult sau mai puțin arbitrar. Dovada este dată de faptul că nici până acum, iar acum suntem în anul 2023 nu există un laureat al premiului NOBEL pentru literatură născut și crescut aici, dar care a produs aici pe meleagurile mioritice, deși eu știu pe un nene care-și dorește cu ardoare acest premiu, dar care este ocolit căci eu însăși nu cred că-l merită, cum bine zicea cineva, cândva.
Se știe că în vremurile de demult, un număr restrâns de K critici literari și editori făceau să se știe de un autor și de o carte a sa și noi cei M cititori aflam de la ei despre carte și dacă ne plăcea cartea era OK, iar dacă nu ne plăcea cartea, era tot OK că nu aveam încotro, din moment ce o plătisem în librărie când am cumpărat-o. Acum, N autori publică ce le trăsnește prin cap, după care postează ceea ce au scris, cu costuri zero pe Internet și M cititori accesează acele fișiere, lăsând comentarii. Numărul de clickuri, comentariile și motoarele de căutare fac din ceea ce a fost postat fie o lucrare de succes, fie ceva care doar a fost postat și atât, fără a fi stârnit în rândul celor care intră pe Internet nimic special. De acest lucru este temător Nicolae MANOLESCU. Nu mai este el influencer, ci influencer este însuși cel care a realizat și postat materialul și acum are acces nemijlocit la cititor, căci nici cititorul nu mai este cel ce era cânva când mergea în librărie sau citea cronici literare în reviste. Cititorul de azi este cel care deschide laptopul, calculatorul personal, tableta sau telefonul mobil sau tableta și are propriile criterii de căutare. Motoarele de căutare îi pune la dispoziție ceea ce el are nevoie și acest cititor selectează, citește integral sau parțial și abandonează dacă nu-i convine, dar tot el pune comentariile care îi reprezintă punctul de vedere. În acest fel, revoluția dată de Internet în ceea ce privește operele literare este mai profundă decât revoluția pe care Johannes GUTENBERG a declanșat-o în momentul în care a inventat tiparul și care a schimbat tin temelii circuitul valorilor literare fie pe cale orală, fie prin manuscrise. Nicolae MANOLESCU ar trebui să înțeleagă profunzimea transformărilor pe care le aduce Internetul și să caute să se folosească de ele și nu să se mai smiorcăie prin emisiunile tv, căci viața merge înainte și nu-l ia nimeni în seamă.
(11 mai 2023)
No comments:
Post a Comment