Veronica BURLACU era conferențiar la Catedra de Matematică din ASE. Nu mi-a fost profesoară, dar m-a impresionat profund prin ceea ce a făcut pentru mine. Lucram la un contract de cercetare. Foloseam o carte a unui matematician român, academician de felul lui în ale probabilităților. Foloseam o formulă din acea carte și nu știu cum se făcea, că obțineam costuri negative. Mi-am verificat programul FORTRAN. Am verificat și răsverificat modelul. Tot costuri negative obțineam. Am mers la cel cu care discutasem despre model, un director de la Rafinăria Brazi, care mi-a zis:
- Măi copile, modelul e corect. Atundeva e buba.
Nu mai rămânea decât să verific formula. Eu nu m-am văzut în stare să intru să fac pe deșteptul și să verific formule din teoria probabilităților preluate dintr-o carte tipărită într-o editură prestigioasă din București. Dacă era o culegere de probleme litografiată în ASE aș mai fi zis, dar așa, nici nu mă gândeam să mă apuc să verific eu formule. Nu eram priceput la așa ceva. Pe mine programarea mă definea și mai ales programarea COBOL sau FORTRAN, fără a mă considera nici aici cel mai mare maestru, dacât să fac lucrurile să meargă bine, mă pricepeam. Un coleg mi-a zis:
- Nelule, să mergem la Veronica BURLACU.
Eu nu știam cine este Veronica BURLACU. Era conferențiar la Catedra de matematică. Am mers la ea și i-am spus ce durere am. S-a uitat la mine.
- Dă-mi cartea!
I-am dat cartea. S-a uitat la formulă. A zis ea câteva cuvinte pentru sine și a luat un pix și o foaie de hârtie. A refăcut o demonstrație și a ajuns la o altă formulă, nu foarte diferită de cea tipărită în carte, dar era altă formulă.
- Se mai întâmplă, când preiei greșit din alte cărți, fără să verifici...
N-am dat prea mare importanță constatării lui Veronica BURLACU, dar în timp, am văzut că zicerea cum că unele cărți din cărți se face, duce la erori bizare peste care mulți trec în viteză.
- Măi copile, modelul e corect. Atundeva e buba.
Nu mai rămânea decât să verific formula. Eu nu m-am văzut în stare să intru să fac pe deșteptul și să verific formule din teoria probabilităților preluate dintr-o carte tipărită într-o editură prestigioasă din București. Dacă era o culegere de probleme litografiată în ASE aș mai fi zis, dar așa, nici nu mă gândeam să mă apuc să verific eu formule. Nu eram priceput la așa ceva. Pe mine programarea mă definea și mai ales programarea COBOL sau FORTRAN, fără a mă considera nici aici cel mai mare maestru, dacât să fac lucrurile să meargă bine, mă pricepeam. Un coleg mi-a zis:
- Nelule, să mergem la Veronica BURLACU.
Eu nu știam cine este Veronica BURLACU. Era conferențiar la Catedra de matematică. Am mers la ea și i-am spus ce durere am. S-a uitat la mine.
- Dă-mi cartea!
I-am dat cartea. S-a uitat la formulă. A zis ea câteva cuvinte pentru sine și a luat un pix și o foaie de hârtie. A refăcut o demonstrație și a ajuns la o altă formulă, nu foarte diferită de cea tipărită în carte, dar era altă formulă.
- Se mai întâmplă, când preiei greșit din alte cărți, fără să verifici...
N-am dat prea mare importanță constatării lui Veronica BURLACU, dar în timp, am văzut că zicerea cum că unele cărți din cărți se face, duce la erori bizare peste care mulți trec în viteză.
Cu timpul lui Veronica BURLACU îi mergea numele de cea mai bună profesoară de probabilități și era drept să fie așa!
(03 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment