Când au apărut prima dată mi s-au părut că au ceva în comun cu The BEATELS. Și ei erau numai băieți. Și ei aveau plete. Și ei aveau muzică electrizantă.
Am cumpărat și eu albumul CANTOFABULE și mi-a plăcut. L-am ascultat de multe ori. Piesele Invocație, Norocul Inorogului, Scara scărăbeului, Delfinul, dulce dulful nostru, Uciderea balaurului, Știma casei, Pasărea Calandrinon, Filip și cerbul, Vasiliscul și Aspida, Sirena, Pasărea Roc...k And Roll, Cântic-lu a cucuveauă-Iliei, Zoomahia, Phoenix. aduceau ceva nou în peisajul tern al muzicii noastre lălăite, plângăcioase și enervante.Îi știam din Vremuri cu hei tramvai și erau ceva distinct, altfel din toate punctele de vedere.Ei au plecat din țară și cum erau vremurile atunci, nu s-a mai auzit nimic de ei. După 1989 formația PHOENIX a reapărut. Erau bătrâni, cărunți, grași și nu le mai stătea bine cu plete. Nu i-am mai urmărit, chiar dacă au avut niște spectacole pentru care televiziunile se zbuciumau să le acorde atenție.În peisajul de după 1989 le-a fost greu să se reintegreze în sonoritățile moderne, căci și în anii '70 și ei au fost moderni, revoluționari. Acum e altceva. Este roata istoriei care se învârte și trenurile care trec prin gară și unii le prind, alții le ratează. Pentru ceea ce a însemnat PHOENIX în acei ani, este un reper și cred că nu se va vorbi niciodată de muzică rock de la noi, fără ca formația PHOENIX să nu fie pomenită la loc de cinste. Mă bucur că pe Internet există articole foarte detaliate despre această formație și despre albumele sale. Există pe Youtube albumele PHOENIX și un mod mai bun de a fi cunoscuți nici nu există.
(26 noiembrie 2021)
No comments:
Post a Comment