Din nou despre Diana ȘOȘOACĂ

La primele sale apariții, Diana ȘOȘOACĂ mi-a apărut ca o voce distinctă în peisajul politici românești. Era interesantă ca personaj prin:
- limbaj,
- costum,
- gestică,
- atitudine,
- prezență,
- dicție,
- glas.
Mă gândeam uneori la portretul pe care poetul George COȘBUC i l-a făcut lui Mihai VITEAZUL:

Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier

Şi zalele-i zuruie crunte,

Gigantică poart-o cupolă pe frunte,

Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,

Iar barba din stânga-i ajunge la cer,

Şi vodă-i un munte

Aparițiile Dianei ȘOȘOACĂ și tot ce a urmat mi-au arătat că senatoarea nu are:
- un plan,
- consilier de imagine,
- echipă tehnică,
- strategie,
- analize calitative,
- evaluări,
- ajustări.
Efectele se văd. Deși își zice Doamna de Fier a României, senatoarea prin ceea ce face este doar un joc de imagine, trecător, căci un timp repetitivitatea atrage atenția, dar continuată, are efectul invers. Mă duce cu gândul la versul:

Ce e val, ca valul trece.

Ceea ce este sigur, se leagă de faptul că Diana ȘOȘOACĂ:

- a intrat în parlament pe listă de partid,

- nu era cunoscută înainte de a fi politician,

- nu a intrat în barometre de sondare,

- în 2024 ca independentă va pierde alegerile.

Politica este o chestiune care presupune o industrie în spate și bani, foarte mulți bani, pe care Diana ȘOȘOACĂ nu le are pentru că problematica de care se ocupă ea este de nișă, unde investițiile sunt punctuale, iar investitorii colectivi reprezentați de cei care ar oferi prin SMS unul sau doi euro nu duc la fonduri suficiente care să susțină o mașinărie extrem de sofisticată cum este cea de la alegeri.

(15 decembrie 2021)

.