Dezgroparea morților la români

Avem niște curiozități macabre, în a dezgropa morții. Când ni se pare nouă ceva, cerem deshumarea. Au avut loc deshumări pentru:
- a face teste ADN în a obține drept de  moștenire,
- a clarifica adevărata cauză a morții unei persoane dragi,
- a transfera un mort dintr-un loc în altul înainte de 7 ani,
- a fura bijuteriile cu care mortul a fost îngropat.
Aici nu despre astfel de dezgropări vreau să vorbesc, ci despre acele răscoliri ale trecutului care au menirea de a-l pune pe câte unul într-o lumină nefavorabilă.
Acum, se vorbește despre un nene care ar fi scris o carte pe care nimeni nu reușește s-o găsească în vreo bibliotecă, nene care ar fi susținut o lucrare de masterat de care nimeni nu știe. Există niște reguli clare. O lucrare de licență este păstrată un număr de Ț ani în biblioteca universității unde a fost susținută licența. O lucrare de master se păstrează un număr de W ani în biblioteca unde a fost susținută lucrarea de disertație. O teză de doctorat se păstrează un timp nelimitat în biblioteca universității care a acordat titlul de doctor.
S-a ajuns acum la performanța de a solicita universității să se pună la dispoziție o lucrare de disertație susținută în anul 2012. Știu că în anul 2012 lucrările de disertație trebuiau să existe și în format electronic și ar cam trebui să nu mai opereze restricțiile de stocare de la arhivele cu documente pe hârtie, când anumite lucrări erau trimise la topit după W ani.
Dezgroparea morților în acest caz are ca obiectiv:
- ridiculizarea acelora care nu au produs nimic,
- golirea CV-urilor de lucrurile false,
- demonstrarea unor neadevăruri,
- combaterea imposturi zgomotoase,
- demontarea minciunilor crase.
Arareori dezgroparea morților se lasă cu mari pierderi din partea celor care bagă bățul prin gard. Toți care procedează la dezgroparea morților se bazează pe lucruri certe, iar acțiunea ca atare vine să dea lovitura de grație celui care este incriminat. Există mari interese care duc spre astfel de abordări, mai ales când se merge pe nisipuri mișcătoare și când se știe că lipsesc elemente de continuitate. Aflăm că un nene a susținut un doctorat, dar nu știm că ar fi absolvit un liceu, respectivul fiind leat cu noi. Atunci, se trece la dezgroparea de morți, în sensul că se caută să se vadă cum stau lucrurile cu diploma de bacalaureat a respectivului și în 99,99% din situații se dovedește a fi o diplomă falsă, nu luată pe bune, dar în condiții obscure.
Digitalizarea are ca obiectiv eradicarea situațiilor privind crearea de falsuri în diplome, căci se pune ordine în acestea pentru că:
- se introduc datele de start ale studentului,
- se actualizează situația an de an,
- se încheie articolul cu nota de la susținerea lucrării finale,
- se stopează orice șmecherie sau artificiu de după.
Nu știu dacă digitalizarea este dorită, căci ea va scoate la iveală lucruri pe care nici nu ni le imaginărm, adică excluderea tezelor de doctorat secrete, inserarea de studenți pe traseu, fără situația școlară precedentă, eliminarea modalităților comprimate de parcurgere și finalizare a studiilor, datorită unor teste de validare pentru încadrarea în intervale de timp.

(11 decembrie 2021)