Imediat după Revoluție, după ce se stersese sângele din garnizoana Tîrgoviște și se mai liniștiseră lucrurile au început să iasă la iveală aspecte pe acre noi toți le știam, ni le spuneam în șoaptă și zâmbeam complice la orice chestie nouă care apărea cu mare zgomot în vremurile de dinainte, care au definit epoca de aur, care nici de tinichea nu era.
- A fost descifrat misterul scrierilor despre N.C. cu biografii publicate în mari edituri. Era foarte simplu. Totul însemna să fie banul gros. Cineva care primea banii de sus, foarte de sus, contacta un biograf de succes. Fiecare om are un preț care era plătit. Respectivul primea tot ce trebuie, scria, cizela, insera și cartea era gata. Se găsea o edituă mare, care publica pe bani grei cartea, căci banul deschide balul. cartea se lansa la librării foarte mari care primeau tirajul ce se cumpăra de ambasadă. Ciclul era încheiat și toată lumeaq era fericită.
- S-a lămurit și cum se acorda titlul de Doctor Honoris Causa de către anumite universități ale lumii. Procedura nu este sofisticată, știut fiind faptul că mulți dintre cei care primesc acest titlu trebuie să îndeplinească o singură condiție. Nu trebuie să fi absolvit respectiva universitate. Cine n-a absolvit nimic, deci nu are nicio problemă. Că unii și-au pus cenușă în cap, este o altă problemă. Ceea ce este esențial are greutatea pe care o dă răspunsul la întrebarea: de ce?
- Numeroase orașe s-au întrecut să ofere fie cheia de aur, fie titlul de cetățean de onoare. După 1989, au regretat unii, iar alții s-au făcut că plouă. Și Hitler a fost făcut cetățean de onoare într-un oraș care nu-i retrage acest titlu pentru faptul că nu au definită procedură pentru așa ceva. Chestia nu trebuie tratată doar ca un gest oarecare, ci ca un mesaj peste timp, care impune oarece atitudini a unora față de ei înșiși în primul rând și mai apoi față de comunitatea care primește palma peste față dacă titlul a fost o eroare. Unii oferă, alții retrag și cu totul alții primesc lovitura.
Este de notorietate faptul că diplome se acordă pe bandă rulantăca la Cântarea României, ca premiile la cala a I-a când pe scenă urcă 1/2 din clasă. Este interesant să se meargă la esență. În America sunt academii cu nume sforăitor la care oricine devine membru cu singura condiție de a plăti o taxă. Dacă plătești puțin ești membru și ți se certifică cu un carton frumos titlul. Dacă plătești mai mult ești membru și ți se certifică cu un carton frumos titlul, dar și cu o medalie dintr-un metal de calitate. Dacă plătești foarte, foarte mult ești membru și ți se certifică faptul că ai obținut calitatea de membru cu o plachetă frumoasă de aur, dar și pe cheltuielile tale participi la decernare. Eu am primit de multe ori plicuri cu pretipăririle diplomei personalizate. Trebuia numai să achit undeva la 100$ pentru a deveni membru și pentru a primi diploma. M-am întrebat mereu de unde era știută adresa mea de acasă. Dar așa cum acum se fură baze de date din bănci și tot felul de brokeri te contactează să se ocupe ei de conturile tale, atunci se proceda la fel, mai ales că erau multe locuri unde se trimeteau plicuri oficiale și acolo era scrisă adresa expeditorului. Acum pe e-mail sunt sigur că circulă tot felul de oferte de titluri și de formate de diplome și medalii. Eu știu o metodă prin acre să-mi dau singur și diplomă și medalie, generând sentimentul că îmi este dată de cineva foarte cunoscut de aiurea, dar în realitate totul mi le-am făcut singur, inclusiv regia. Trebuie însă achitată nota de plată a orgoliului sau a dregerii busuiocului. La mine pe site este o diplomă pe care mi-am tacorda-o singur și pe care nu dau doi bani.
(06 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment