Ce s-a ales și de doctorate, bre...

Fum fără foc nu există. Adică:

- dezinteresul față de perfecționarea prin doctorat este alimentat de inexistența stimulentelor;

- evitarea doctoratului ca element de rușine datorită retragerilor de titluri pentru plagiat;

- atingerea unui nivel de formalism atât de ridicat încât regresele sunt evidente;

- generarea ideii că ideile originale se comandă exact ca o friptură la ospătar;

- cine are banul, are tot ce suflețelul său își dorește, mai ales împopoțonarea cu titluri;

- prin comprimare se face ceea ce nici voinicul din poveste nu făcea în cele trei zile.

Așa cum lucrurile nobile trebuiau tratate cu respect, la noi s-a căzut nu numai în derizoriu, ci în cel mai crunt penibil. Indivizi cu bani sau cu funcții, despre care se știa că învățătura lăsa de dorit, nu din lene, ci din limitări ale intelectului lor, cu o atitudine încrâncenată vor să dovedească lumii că ei nu sunt proștii satului, ci genii cu patalama sau cu teancuri de cărți scrise la minut în pârnaie.

La întrebarea, ce s-a ales din doctorate, bre, răspunsul este unul singur, din cele câteva enumerate, din care fiecare alege ce-și convine.

Din doctorate s-a ales parful, pentru că au căzut în derizoriu.

Din doctorate s-a ales zațul, pentru că s-a spart ceașca de cafea.

Din doctorate s-a ales doar ideia că nu sunt bune la nimic, dacă le face oricine.

Din doctorate s-a ales acel miros sulfuros al nimicului plutitor și mizerabil.

Din doctorate s-a ales doar răul care nu duce nicăieri, dar care te face să rupi pământul la fugă.

Cam atât.

(27 noiembrie 2016)