Eram șef de catedră și fost coleg cu rectorul, când am aflat că dorea să se lucreze pe module. Acum fiecare disciplină are cursuri și seminarii săptămânale pe toată durata semestrului, iar în sesiune se dau examenele. Așa s-a lucrat în ASE din comuna primitivă până acum în capitalismul timpuriu, sălbatic în asceză.
Rectorul și-a dorit să se lucreze pe modul, dând posibilitatea plimbăreților să țină cursuri și seminarii compactat în 2 săptămâni și dupa aceea să huzurească. Îmi amintesc că el oferea trei posibilități și anume:
- toate disciplinele să lucreze pe module;
- unele să lucreze pe module și altele să rămână așa;
- să nu se schimbe nimic.
Ca bun strateg, recorul i-a chemat pe prorectori, pe decani și pe șefii de catedre să testeze cam cum stă treaba. Numai că el a ignorat să adopte o tonalitate din care să nu rezulte în niciun fel care ar fi forma pe care și-o dorește cu ardoare, din motive temeinice, din care unul era fundamental: existau proiecte cu mobilități nenumărate și plecările profesorilor la alte universități, ar fi perturbat procesul de învățământ. Am impresia că nu s-a zis motivul real al solicitării. Chiar dacă s-ar fi zis, cei fără contracte și fără posibilitatea de apleca în mobilități ar fi explodat de invidie și l-ar fi contracarat. Abordarea a fost care a fost și toți i-au jurat că adoptă lucrul pe module ca fiind ideal pentru un invățământ modern, bla, bla, bla.
Omul era fericit că ideia lui este îmbrățișată 100% de colegi. La ședința de Senat s-a supus la vot. Votul a fost secret. Au votat pentru varianta cu modulele vrei câțiva inși. Mulți au votat pentru a nu se schimba nimic. Contemporanii cu mine, dacă vor au tot ce trebuie să certifice că nu mint.
Morala: nu grupul țintă doar cu vorba îți va face pe plac dacă te miroase ce-ți place, cu faptaniciodată.
(11 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment