Deși băncile sunt private și te aștepți ca performanța să fie pe primul plan, în realitate nu este deloc așa. În bănci există stabilitate oricum mai mare decât în alte organizații. În bănci salariile, sporurile și mai ales condițiile de promovare sunt foarte generoase.
Sunt nenumărate cazurile în care:
- soțul își aduce soția să lucreze în bancă;
- familia care lucrează în bancă își aduce copiii să lucreze și ei ăn bancă;
- pentru a fi bine și să nu fie rău, sunt aduse în bancă să lucreZe și nurorile și ginerii.
Rezultă că într-o familie, toți sunt salariați ai băncii, cel puțin două generașii consecutive. În acest fel se construiește câte o micuță dinastie și banca stagnează, pentru că moliciunea ăi cuprinde pe cei din dinastie, știind că sunt invulnerabili și productivitatea muncii lor dar și calitatea a ceea ce fac nu contează câtuși de puțin în ecuația menținerii pe funcție și cu atât mai puțim în promovare. Numai așa se explică:
- concurența la admiterea la facultățilșe de finanțe-bănci;
- perseverența cu care absolvenții de facultăți de specialitate așteaptă încadrarea ăn bănci ani și ani;
- disperarea cu care sunt așteptate momentele în care băncile românești sunt cumpărate de străini;
- concentrarea să se mențină prin orice mijloace pe poziții atunci când se fac restructurări.
Oricum s-ar derula lucrurile, ideia de conservare a privilegiilor se păstrează și dinastiile din bănci supraviețuiesc la greu.
(20 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment