Diaspora ne dă lecții?

Conceptul de diaspora este unul de o complexitate cu totul ieșită din comun, mai ales pentru noi românii, vare în timp de pace am invadat lumea și cu deosebire Europa, pentru a scăpa de mizeria care ne-a acaparat iremediabil. În 26 de ani lucrurile au mers din rău în mai rău. De la mineriade, la privatizări păguboase, la distrugerea a tot ce era cât de cât funcțional și aici mă refer  nu la industrie, ci la sistemul de irigații, până la corupția malignă care s-a cuibărit peste tot, totul este fără speranță. De aceea lumea pleacă. Diaspora a devenit la noi un factor determinant, care influențează decisiv soarta românilor din interior. Bătrânul Marx a zis că un fenomen dispare datorită propriei lui dezvoltări. Diasporei i s-au creat condițiile propice pentru a vota, pentru că unii speră să fie validați de aceasta. Când se depășește masa critică, colectivitățile cam scapă de sub control, ceea ce dă peste cap multe calcule. În opinia mea, diaspora este formată din:

- persoane onorabile care muncesc legal și trăiesc decent, integrate în comunități;

- persoane onorabile care muncesc la negru, trăiesc decent dar integrarea lor este parțială;

- persoane care nu muncesc, cerșesc sau fac munci ocazionale de subcalificați;

- prostituate care se vând oricum mai rentabil decât pe centurile orașelor mioritice;

- interlopi, dileri de droguri, pești, hoți, traficanți de organe.

Diaspora, așa cum este ea, are acea componentă care a adus nenumărate deservicii țării noastre prin actele antisociale în care au fost implicați membrii ei. Mie să nu mi se arate numai cozile de la secțiile de votare, ci și cfriminalii din boxele acuzațiilor despre care se știe exact că sunt români care au comis nelegiuri în Elveția spre exemplu.

La mine diaspora nu înseamnă numai:

- medicii care  lucrează și sunt respectați peste tot;

- informaticienii care fac faimă universităților  românești;

- muncitorii care lucrează cu mâinile lor de aur în construcții;

- femeile care sunt angajate la familii cu stare pentru menaj;

- muzicanți care impresionează prin arta lor, oriunde se produc;

- elevii eminenți care dau clase colegilor lor prin calitățile pe care le au.

La mine, diaspora înseamnă și:

- hoții de bancomate;;

- cei care clonează carduri și golesc conturi;

- borfași mărunți care au înspăimântat lumea civilizată;

- violatori sadici;

- îngrijitoare care-și maltratează neajutorații;

- cohorte grupate de oameni ai străzii mai mult decât obraznici.

Dacă diaspora, este aceasta în totalitatea ei și nu pe bucăți, prefer să nu primesc lecții. Se zice că diaspora contribuie cu 5 miliarde de euro pe care îi trimite în țară. Dacă acceptăm că sunt undeva la 3 milioane de români peste graniță, rezultă că fiecare ar trimite sub 2000 de euro pe an, adică sub 200 de euro pe lună. Este exact cât trebuie cuiva nici cât să moară, nici să trăiască. Mi-ar fi fost foarte convenabil ca cei din diaspora să facă investiții în Ro, ceea ce nu se întâmplă, dacă prin investișie eu înțeleg o fabrică, nu un atelier de ceva sau un birou care să facă ceva.

Respect diaspora, atât timp cât și ea mă respectă pe mine. Observ că unii din diaspora au început să dea lecții, fără să fie recomandați de ceva cu totul remarcabil. Le mulțumesc, dar nu le accept lecțiile, chiar dacă m-ar plăti să le ascult. Dacă sunt specialiști, i-aș aprecia și mai mult dacă ar lucra aici pe pământ românesc. Nu de acolo aduc ei prosperitatea țării. Hic Rhodus, hic salta. A zis latinul. Cine zice ceva despre democrație să vină aici să clădească democrație, nu să spună că trăiește în țări cu democrație consolidată, unde ei nu sunt băgați în seamă decît pentru ceea ce ei sunt la locurile lor de muncă și nimic altceva. Mai vreau să revăd cozile de la alegerile din noiembrie 2014 de la Londra dar vreau să văd și cozile de mulți km din 8 noiembrie 2016.

(27 noiembrie 2016)