Despre Fidel Castro nu am știut de la început prea multe. Istoria zicea cea că a condus revoluția care a adus comunismul în Cuba. Știam că el și cu un comando al lui au atacat cazarma Moncada în 26 iulie 1953. Tot în 26 iulie sunt născut și eu și faptul că ziua mea de maștere era legată de un asemenea eveniment mi se părea extrem de interesant.
Fifel Castro a vizitat România în mai 1972. Legendele spun că Nicolae Ceaușescu îi regizase un traseu unde toate erau puse la locul lor și străluceau de curățenie. În program era și o vizită la Rafinăria Brazi. Numai că Fidel Castro s-a dus și a vizitat Rafinăria de la Dărmănești. Acolo muncitorii nu aveau salopete noi. Nu era măturat. Nu era dat cu var. Unii stăteau pe schele și fredonau sau fluierau. Fiind rafinărie, nu se fuma, dar erau multe gunoaie pe jos. Atunci a fost datr jos unul dintre oamenii de încredere ai lui Ceaușescu, tocmai pentru că nu știuse obiceiurile musafirului-legendă.
Oricum, Fidel Castro i-a jucat pe degete pe mulți prin poziția geostrategică a Cubei. El a arătat că exportul de revoluție nu este numai un concept teoretic, ci un experiment pus în practică în Angola, chiar cu succes. Au mai fost și alte tentative, dar Cuba este o țară mică și nu are forța să facă astfel de demersuri care presupun resurse financiare și mai ales umane. Fidel Castro a avut talentul de a rămâne cel mai mare, transformându-și tovarășii de luptă în eroi și în legende de pus pe tricouri ca simboluri ale luptei pentru libertate - Che Guevara.
Dacă Ronald Reagan a știut când să pună stop ieșirilor publice, Fidel Castro a continuat deși starea sa fizică nu-i permitea, prăbușindu-se chiar la pământ. De morți, numai de bine.
Dacă Ronald Reagan a știut când să pună stop ieșirilor publice, Fidel Castro a continuat deși starea sa fizică nu-i permitea, prăbușindu-se chiar la pământ. De morți, numai de bine.
(25 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment