Eu știu de trei frați BARON, Tudor BARON, Constantin BARON și Petre BARON. Primii doi au fost profesori în ASE, iar Petre a lucrat în turism, ajungând să fie ministrul turismului în guvernul Petre ROMAN. Despre cei care mi-au fost colegi doresc să scriu acum.
Constantin BARON a lucrat în subcolectivul de informatică economică până la Revoluție, după care în calitate de membru fondator a lucrat în noua Catedră de Informatică Economică, până la transferul său la Universitatea Creştina Dimitrie Cantemir din Bucureşti din 1999. Când am venit eu în Catedra de Cibernetică Economică el era lector universitar în 1971, Constantin BARON avea gradul didactic de lector universitar, dar prin plecarea sa la un stagiu de perfecționare în informatică la University of North Carolina, nu am avut posibilitatea de a colabora. Făcea parte dintr-un colectiv de mașini de calcul de birou, format din Rodica MIHALCA, Gheorghe SOFRONIE, Marin PREDESCU, Gheorghe SABĂU, dar și din specialiști de la DCS, colectiv coordonat de inginerul Vasile BIȚĂ, una și aceiași persoană cu unul dintre coautorii celebrelor cărți al căror coordonator era Manea MĂNESCU, tăticul de facto și de necontestat al facultății de Cibernetică, oricât ar zice alții altceva. În anul 1972, într-un context absolut nefavorabil mie, am avut ocazia să-l cunosc pe omul Constantin BARON, cel care mi-a împărtășit multe din tainele meseriei de dascăl, într-un mediu oarecum ostil, în care politicul juca un rol determinant ți unde procentele de promovabilitate se împleteau perfect cu corupția, chiar dacă era la niveluri inimaginabil de mici atunci, comparativ cu ceea ce vedem noi acum. De la el am învățat elemente de padagogie, căci în vremea mea nu se făceau cursuri de așa ceva și nici nu era obligatoriu ca la un moment dat un cadru didactic universitar să fie și absolvent de asemenea cursuri. Am apreciat foarte mult pe profesorul Constantin BARON pentru calmul său, pentru profunzimea abordărilor sale și mai ales pentru capacitatea sa de a comunica, de a fi prieten cu noi ce tineri veniti în catedră și oarecum speriați de cum decurgeau ședințele de subcolectiv pe când în loc de șefi aveam satrapi. După plecarea sa la universitatea particulară l-am mai întâlnit și uneori îmi spunea că mă vede în statia de tramvai de la Șincai și de fiecare dată sunt concentrat să rezolv careuri de SUDOKU.
Tudor BARON a fost profesor și ani în șir șef al catedrei de Statistică din ASE, iar colaborarea mea cu el s-a produs atunci când am luat la cunoștință de preocupările sale pe probleme de statistica calității, domeniu pe care eu împreună cu prietenul meu din ICI, Alexandru BALOG
l-am dus către software. Am avut nenumărate întâlniri cu profesorul T. BARON cum i se spunea pentru a seface diferența de C. BARON, fratele lui. Noi am concretizat totul și numai așa se explică faptul că am elaborat multe articole și broșuri pe teme de calitate software, cu care și acum peste ani mă mândresc cu ele. În acele vremuri, materialele trebuiau să fie direcționate unui grup țintă precis și am ales ca acesta să fie format din specialiști care urmau cursuri postuniversitare, temele abordând probleme mai particulare după cum urmează:- Tudor BARON, Ion IVAN, Romulus ARHIRE - Calitatea programelor si stilul de programare, Lito ASE, Bucuresti, 1984, 43pg
- Tudor BARON, Ion IVAN, Romulus ARHIRE - PORTABILITATEA SISTEMELOR DE PROGRAME, Lito ASE, Bucuresti, 1984, 32pg
- Tudor BARON, Ion IVAN, Alexandru BALOG - Calitatea produselor program, Lito ASE, Bucuresti, 1983, 25pg .
Frații BARON reprezintă o pagină luminoasă din istoria facultății de Cibernetică prin contribuțiile lor importante la crearea de generații de absolvenți cu pregătire solidă de specialitate, fie că era vorba de zona informaticii când este vorba de Costică, fie că este vorba de statistică, atunci când este vorba despre Tudor.
(15 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment