Desindustrializarea țării

Industializarea au făcut-o comuniștii construind:

- fabrici de tractoare;

- fabrici de autocamioane;

- fabrici de frigidere;

- fabrici de televizoare;

- fabrici de  țevi;

- fabrici de  sârmă;

- fabrici de  geamuri;

- fabrici de  automobile;

- fabrici de  cutii de conserve;

- fabrici de  șine de căi ferate;

- fabrici de  cămăși bărbătești;

- fabrici de  încălțăminte;

- fabrici de  textile;

- fabrici de  stofe;

- fabrici de  produse din cauciuc;

- fabrici de  motoare electrive;

- fabrici de  prefabricate din beton;

- fabrici de  conserve de legume;

- fabrici de  perdele;

- fabrici de  mașini grele;

- fabrici de  locomotive eletrice;

- fabrici de  tot feluri de bunuri de consum.

Tot ei au dezvoltat mari platforme industriale în cam toate orașele și au construit nenumărate combinate pentru producerea de oțeluri, porci, produse siderurgice, pentru produse petrochimice, de chimie, adică pentru dezvoltarea de fluxuri complexe, unele având 100% concepție românească. Se producea cam tot de ce avea nevoie atât economia cât și cetățeanul.

Startul desindustrializării a fost dat de Petre Roman, cel care a zis că industria românească este o grămadă de fiare vechi, prin 1990, el fiind una și aceeași persoană despre care femeile de la APACA urlau de entuziasm:

Nu vrem bani, nu vrem valută,

Vrem doar pe tre să ne f---.

Procesul desindustrializării a fost:

- frenetic;

- intens;

- voluntar;

- cuprinzător;

- rapid;

- continuu;

- total;

- direct;

- inconștient;

- spontan;

- pe nimic;

- cu ură;

- destructiv.

Acum, ceea ce au fost fabrici, uzine, combinate se înfățișează ochiului sub formă de:

- adevărate ruine;

- marketuri;

- săli de concerte;

- săli de culturism;

-cartiere rezidențiale;

- gropi de gunoi;

- nimic absolut.

Efectele desindustrializării sunt:

- dispariția mii și mii de locuri de muncă;

- scăderea calificării populației;

- orașe moarte;

- sărăcie lucie;

- lipsa mândriei și onoarei de a fi cineva;

- sărăcie lucie;

- importuri de produse de proastă calitate;

- exportatori de materii prime neprelucrate;

- distrugerea modalităților de a califica oameni;

- exodul populației spre alte țări;

- cerșetorie cronică;

- asistare socială generalizată;

- infracționalitate accelerată;

- orientarea spre consum fără bază de producție;

- direcție greștă a țării.

Desindustrializarea are și un moment terminus, nu când nu mai este nimic de distrus, ci când este definită o strategie de reindustrializare a țării. Numai reindustrializarea va poziționa țara pe o direcție bună și este izvorul bunăstării. Pălăvrăgeala nu are valoare. Ca să crească salariile sustenabil, trebuie ca mai întâi să crească productivitatea în industrie, în agricultură, în servicii și în construcții. Altfel, totul este apă de ploaue.

(12 noiembrie 2016)