Nefericita ideie a unui ministru și mai nefericit de a organiza un proces de donații la nivel național, chipurile pentru a vedea el nivelul de solidaritate al populației în legătură cu o operă de artă, a scos la iveală niște aspecte din care remarc pe următoarele:
- populația nu se înghesuiește să facă donații, chiar cu valori foarte mici;
- bogații nu dau în brânci să doneze bani decât strânși cu ușa;
- companiile se fac că plouă, pentru că n-au de unde da bani;
- deminitarii sunt mai calici ca pomanagii de la ușile de biserici;
- din exterior cine face gesturi are ținte precise, politice.
În acest context, donațiile primite de partide sunt cu o încărcătură imensă de neîncredere a corectitudinii surselor și stoparea elementelor bazate pe suspiciuni este de maximă urgență. Să nu-mi spună mie nimeni că acolo unde s-au strâns sub un milion de euro prin donații într-un an, vin buluc donatorii să ofere pentru himere milioane sau zeci de milioane de euro ca niște bizari, obraznici, inculți, stupizi și guralivi să ocupe fotolii în parlament. Nu dă nimeni de bună voie bani pentru așa ceva. Ori donația este act și benevol și unilateral. Așa că minciuna cu donațiile nu ține. Totul se numește finanțare și nimic altceva pentru că:
- se plătește anticipat o marfă;
- după alegeri marfa este trimisă ramburs;
- influență se cheamă produsul;
- profitul este imens ăn acest negoț.
Nu sunt donatori, ci finanțatori. Va trebui ca legea să fie schimbată și să se spună clar acolo termenii de comerț, inluență ca produs, imagine ca marfă, finanțare, comerț politic cu produse politice. Ar trebui statuat prin lege și conceptul de mercurial politic care să arate prețul plătit pentru o poziție eligibilă de deputat, respectiv, senator. Niște oameni civilizați trebuie să facă traqnzacții legale, transparente, deci la vedere. Acoperirea cu minciuni frumoase nu duce la nimic.
(25 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment