Pilduitorul este cel care își începe orice zicere cu un proverb și o încheie tot cu un proverb. Eu am apreciat pe acei pilduitori care aleg cu grijă proverbele să se și potrivească. Unii doar fac paradă de ceea ce știu ei și spun niște lucruri care se potrivesc ca nuca în perete. dacă o mai dau și pe maxime latine, ne dăm seama deja cu cine avem de-a face și va trebui să evităm discuțiile cu astfel de personaje. Un proverb zice: vorba mltă, sărăcia omului. Este bine ca atunci când intrăm în dialog cu cineva să-l provocăm să vorbească și el va spune fie în rezumat, fie se va lălăi și va înflori și va intercala pilde și va face totul să fie o varză.
Ideia de bază la un pilduitor este să verificăm dacă el aplică în viața de zi cu zi ceea ce înșiră ca valori verificate. dacă zice: cine se scoală, departe ajunge și dacă:
- întârzâie la întâlniri;
- nu vine cu lucrările terminate,
- pleacă mai devreme de la muncă,
- ascultă muzică în loc să munească,
înseamnă că nu ține seama de nimic, ci face numai paradă, să pară interesant, nimic mai mult. Am cunoscut pe unul c are tot îmi zicea la vreo două fraze ceva cu latinul zicea și spunea o maximă latină. În câteva săptămâni mi-am dat seama că el știa vreo 30 de maxime latine pe care le rula, doar pentru a impresiona. Discuția cu el era interesantă dar neproductivă. L-am evitat mai ales că am făcut tot ce trebuia ca pilduitorul să nu intre în echipa mea. Eu aveam în echipă numai oameni de execuție, nu filosofi, nu fanteziști ci unii care puneau cârca.
(29 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment