Am avut tentația să scriu n mare neadevăr și anume că dinastiile în politică au început în Coreea de Nord când președintele comunist și etern Kim Ir-sen a lăsat la conducerea țării pe fiul lui Kim Jong-il, generalissim după moarte, care l-a lăsat să conducă țara pe al treilea fiu al său Kim Jong-un.
La noi, Nicolae Ceaușescu a adus pe soția sa Elena în cc, apoi i-a dat acea putere pe care aceasta și-a dorit-o, ocupând cabinetul doi, devenind savant de renume internațional de pe poziția de director general al ICECHIM, cu care a primit tot felul de onoruri, unii care i l-eau acordat s-au zgâriat pe ochi după 1989. Pe mezin ei și l-au dorit succesor, dar a venit Revoluția și nu au mai apucat să facă pasul spre dinastia pură, autentică, dâmbovițeană.
Mai modest, Traian Băsescu a adus pe fiica sa Elena în politica mare, dar imensele gafe de gramatică au pus-o într-o poziție nasoală. Nu s-au dat bătuți, nici tata, nici fiica și pe căi de nimeni știute, ea a ajuns europarlamentar unde nu a strălucit. Unele filmulețe răutăcioase au prezentat-o în situații jenante.
La scară mai mică, parlamentarii și-au adus copiii la cabinete, au adus nevestele să-i ajute, deși legea conflictelor de interese nu-i protejea câtuși de puțin.
Nevestele și-au prea-mărit cu oarece dregătorii soții, după pofta inimioarelor lor, cum zicea Tăienel cu năduf țintind către cea care primise de la el o bucată de pâine și respectiva îl mușcase de degete în format 120X185. Ele și-au făcut soții demnitari, deși nu-i prea recomandau niște calități de excepție. Și acum se conturează un melanj destul de la vârful politicii, căci atacurile dure la baza unei piramide nu țintesc în niciun caz prăbușirea vârful, ui acesteia, ci cu mult mai mult, răzbunarea mediocrilor necunoscând limite. Am înțeles că niște copile de baroni locali figurează pe liste la parlament. Nu sunt încă dinastii, deși neveste de șefi de partide s-au ales europarlamentare fiindcă.
(20 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment