Acum la modă este turisml în cele mai sărace zone ale Europei unde:
- closetul este la peste 50 m în fundul curții;
- casele stau să cadă;
- ulițele sunt înecate în mocirlă;
- oaenii sunt hămesiți de foame;
- copiii umblă în zdrențe;
- analfabetismul este cronic;
- singurul business este cârciuma;
- oamenii nu știu în ce șară trăuesc.
Deja sunt companii care sunt interesate să facă astfel de excursii. Se plătesc sejururi de 5 stele. Turiștii sunt cazați în hoteluri de lux, sunt urcați în autocare și după cel mult două ore de mers, coboară sunt încălțați cu cizme de unică folosință, sunt plimbați pe ulițele uitate de lume și văd și ei ce înseamnă sărăcia lucie, ce înseamnă politici sociale păguboase și mai ales ce înseamnă statul pe loc în fața istoriei. După trei ore de văzut pe real ce înseamnă mizerie, subdezvoltare și ignoranță, își descalță cizmele și își dezbracă salopetele, se dau cu dezinfectante, urcă în autocar. Merg din nou la luxul exorbitant de 5 stele. Și mâine este o altă zi. Și mâine va fi vizitat un alt sat. Turismul acesta este de risc egal cu un safari din toate motivele din lume.
Mă gândesc la cântecul lui Vali Sterian:
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
Un scenariu al absurdului ar însemna chiar atitudinea oficialilor dacă acest turism rămâne o afacere foarte rentabilă. Probabil se va proceda ca la satele preistorice cu actori plătiți care să joace scenele de groază de azi cu oameni desculți, triști și fără speranță. Cu siguranță se va pierde din autenticitate și costurile vor fi altele. În final totul se va echilibra și optimul lui Pareto va fi biruitor și în acest tip de turism al secolului al XXI-lea.
(25 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment