CSIE'50 - practica în producție a studenților înainte de 1989

Înainte de 1989 studenții de la CSIE mergeau în practica în producție pe o perioadă de o lună de zile în:

• centre de calcul de pe platforme industriale;
• centre de calcul de la centrale indiustriale;
• centre de calcul din ministere;
• centre de calcul teritoriale;
• direcții județene de statistică;
• centrul de calcul al DCS;
• compartimente din Direcția Centrală de Statistică-DCS;
• ICI, ITC, Fabrica de calculatoare, Control data;
• laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică;
• CEPECA;
• IMGB, 
• CINOR;
• Electromagnetica;
• Institutul de Cercetări Economice;
• Întreprinderi de comerț exterior;
• Electroaparataj;
• Motoare Timouri Noi;
• Electronica de la Băneasa;
• Metrou București;
• centrul de calcul al CFR;
• compartimente de producție de pe platforma 23 August; 
• compartimente de producție de peplatforma Pipera, 
• compartimente de producție de pe platforma Militari;
• dar și multe alte locuri extrem de interesante.

Acolo, având un program de 6 ore pe zi, studenții luau contact cu producțiea, erau puși să facă unele lucruri  în concordanță cu nivelul lor de pregătire. Pentru o echipă de studenți exista un reprezentant din organizație care realiza interfața astfel încât studenții să știe ce au de făcut și organizația să le pună la dispoziție acele elemente necesare înțelegerii fluxurilor, restricțiilor, astfel încât aceștia să construiască modele, să aplice metode statistice sau să scrie programe pe care să le ruleze pe calculatoarele de producție românească FELIX C-512 sau FELIX C-1024. Practică făceau studenții nu numai în București, ci și în mari orașe ale țării. Îmi amintesc de parctica pe care am coordonat-o eu în vara anului 1972 când baze de practică erau în Cluj la Fabrica de porțelan IRIS, Fabrica de produse zaharoase, Carbochim, Fabrica de încălțăminte Clujeana, Centrul Teritorial, ITC-Cluj dar și la URSUS. Studenții vedeau care sunt fluxurile de producție, apoi mergeau în zona de informatică, în compartimentele de producție pentru modelare și pentru implementare de metode statistice mai ales în zona calității produselor finite.

La terminarea stagiului de practică studenții aveau întocmit un caiet în care se aflau însemnări dar și un proiect. Colocviul de practică nu avea nimic formal în el, ceea ce înseamnă că se discuta cu fiecare studnt în parte, iar reprezentantul întreprinderii nu era câtuși de puțin formal. Era o dramă nepromovarea colocviului de practică pe motive de absențe sau abateri disciplinare. Alegerea bazei de practică uneori se constituia în acea trambulină necesară angajării la intreprinderea sau la centrul de calcul sau la Institutul de cercetări unde studentul se remarcase pe durata stagiului.

Eu însumi am fost în anii II, III, IV în stagii de practică și am învățat extrem de multe, iar după terminarea facultății am știut de ce voi alege ca simultan cu munca din învățământ să lucrez și în sectorul de dezvoltare a sistemelor informatice din Centrul de Clacul al ASE unde făcusem deja un stagiu de practică în anul al IV-lea. Îi cunoșteam pe cercetători, știam fluxurile, știam ce contracte se derulau acolo. Am ales totul în cunoștință de cauză. Nu greșesc dacă spun că în acele vremuri practica în producție, era practică în producție, fără să fiu un nostalgic irecuperabil, pierdut în timp și spațiu. Ca și atunci, acum cine vrea să se implice are tot ce trebuie, cine nu vrea, asta este și punct. 

(08 noiembrie 2016)