Legenda zice că Nicolae Ceaușescu a absolvit ASE pe când era mare și tare în parcare. Se mai zice că în 1975 s-a produs în ASE un uriaș cutremur care s-a lăsat cu luarea la închisoare a unor profesori dela catedrele de matematică, economie politică dar și a secretarului șef al ASE. Când acesta a fost luat la întrebări de către securitate, a început să spună că din frunctul oprit s-au înfruntat destul de pulți oameni ai zilei, adică din vârful politicii comuniste, căci corupție era și atunci, fără îndoială. Omul a început să spună, ba una, ba alta. Un ofițer a sesizat că secretarul șef urcă treptat-treptat pe muchia piramidei. L-ar fi întrebat ofițerul:
- Cât de sus?
Secretarul șef nu a scos niciun cuvânt și a arătat din ochi către înaltul ceriului. Prin tot ce spusese, omul avea dovezi. De teamă că dovezile vor avea caracter devastator, i s-a dat drumul, a fost repus în funcție, de parcă filmul se lipise exact de la episodul cu ridicarea cu mașina kaki și cu oamenii în haine de piele. Nu s-a mai întâmplat niciodată cu nimeni așa ceva. Toți cei ridicați, ridicați au rămas, au pătimit și nici o mie de ape nu i-a mai spălat.
Legenda zice cp Nicolae Ceaușescu venea să dea examene pe care le susținea în cabinetul rectorului. Primea subiecte, scria el ce scria, se purta o discuție și trecea anul. Tot legenda zicea că mâzgălelile și screriloe care în mod normal trebuiau să fie tocate, arse și orice normal era în obligații, au fost puse într-o mapă de către cine trebuia. La o adică ele erau scoase ca bilet de ieșire din Purgatoriu.
Acesta este motivul din care sunt sigur că persoane care după ce au ocupat și ocupă funcții foarte înalte care fac facultăți, termină mastere, obțin tot felul de titluri academice, adică obțin tot ce le dorește pipota, se bucură din partea celor care fac evaluări de slugărnicie și mai ales de subiectivism și dărnicie în a le acorda punctaje maxime dar și magna cum laudae. Nu dau nicio ceapă degerată nici pe licențele, nici pe masterele, nici pe doctoratele obținute de cei care le obțin când ca studenți se recomandă simplu: ministru. Chiar îmi face greață. Ca fapt divers, pe un demnitar l-am trimis la plimbare când m-a căutat cu un telefon prin Grecia că vroia să-l conduc la doctorat. N-am coordonat nimic la așa specimene sau la copiii unor astfel de specimene, pentru că am considerat sub demnitatea mea să mă ploconesc adresându-mă unui student nu cu numele mic, ci cu domnule ministru.
Legenda zice și ea ce vrea, când o apucă, pentru că mereu e de zis câte ceva, mai ales când de față la o măgărie sunt cel puțin trei persoane. Mereu apare dintre ei unul nemulțumit, care-i dă-n gât pe ceilalți.
(26 noiembrie 2016)
- Cât de sus?
Secretarul șef nu a scos niciun cuvânt și a arătat din ochi către înaltul ceriului. Prin tot ce spusese, omul avea dovezi. De teamă că dovezile vor avea caracter devastator, i s-a dat drumul, a fost repus în funcție, de parcă filmul se lipise exact de la episodul cu ridicarea cu mașina kaki și cu oamenii în haine de piele. Nu s-a mai întâmplat niciodată cu nimeni așa ceva. Toți cei ridicați, ridicați au rămas, au pătimit și nici o mie de ape nu i-a mai spălat.
Legenda zice cp Nicolae Ceaușescu venea să dea examene pe care le susținea în cabinetul rectorului. Primea subiecte, scria el ce scria, se purta o discuție și trecea anul. Tot legenda zicea că mâzgălelile și screriloe care în mod normal trebuiau să fie tocate, arse și orice normal era în obligații, au fost puse într-o mapă de către cine trebuia. La o adică ele erau scoase ca bilet de ieșire din Purgatoriu.
Acesta este motivul din care sunt sigur că persoane care după ce au ocupat și ocupă funcții foarte înalte care fac facultăți, termină mastere, obțin tot felul de titluri academice, adică obțin tot ce le dorește pipota, se bucură din partea celor care fac evaluări de slugărnicie și mai ales de subiectivism și dărnicie în a le acorda punctaje maxime dar și magna cum laudae. Nu dau nicio ceapă degerată nici pe licențele, nici pe masterele, nici pe doctoratele obținute de cei care le obțin când ca studenți se recomandă simplu: ministru. Chiar îmi face greață. Ca fapt divers, pe un demnitar l-am trimis la plimbare când m-a căutat cu un telefon prin Grecia că vroia să-l conduc la doctorat. N-am coordonat nimic la așa specimene sau la copiii unor astfel de specimene, pentru că am considerat sub demnitatea mea să mă ploconesc adresându-mă unui student nu cu numele mic, ci cu domnule ministru.
Legenda zice și ea ce vrea, când o apucă, pentru că mereu e de zis câte ceva, mai ales când de față la o măgărie sunt cel puțin trei persoane. Mereu apare dintre ei unul nemulțumit, care-i dă-n gât pe ceilalți.
(26 noiembrie 2016)
(26 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment