Te iubesc, dar nu pe tine

La o manea care circulă și este difuzată frecvent, am găsit versurile:

râd cu tine, râd cu tine

râd cu tine și glumesc,

poate crezi că te iubesc,

eu iubesc dar nu pe tine

când am timp iți spun pe cine

 inima-mi tresare

când te văd îmi bate tare,

ochii tăi mă cheamă

voi veni, nu-mi este teamă.

Versurile sunt normale, chiar fără prea multe mefafore. Numai că undeva, cineva spunea că o manea are versul:

te iubesc, dar nu pe tine.

Orice încercari de a găsi acea manea nu au fost de succes, drept care voi trece la analiza versului fără a avea resttul, ci numai deducând așa în limita posibilităților. Înseamnă că poetul are două ființe: 

- una în mintea lui, așa cum o vrea el;

- alta, cea reală.

Între cele două ființe există diferențe ireconciliabile încât el o ibește pe cea din imaginația sa, persoana virtuală și nu o iubește pe cea reală. Cân spune te iubesc, se gândește la ființa virtuală. Când spune nu pe tine, se destăinuie ființei reale. Durerea este foarte mare pentru că ființa reală nu știe nimic despre existența celei virtuale și va fi derutată, apropiindu-se de intrarea în depresie.

(06 noiembrie 2016)