Accesul la tezele de doctorat

Legenda zice că Elena CEAUȘESCU a susținut teza de doctorat cu ușile închise pentru că pe afiș se zicea că va fi susținută într-o joi să zecem la o anumită oră și la o anumită oră. În realitate teza s-a susținut miercurea în acea sală și la acea oră și în acel an. Deci cu o zi înainte. Deci lumea nu trebuia să participe la susținere. Despre citirea tezei nici nu avea cum să fie vorba.

Acum la atâțea ani de la acel episod, s-a decis ca vulgul să nu mai acceseze tezele de doctorat. Înțeleg ca fiind justificată decizia, pentru ca degetele plebeilor unsuroase, bodogănoase nu fac altceva decât să distrugă filele acelor nemaipomenite piese științifice. Noi avem explicație de ce nu există scris dacic și nici limba dacă. Dacii au scris tezele de doctorat. Le-au pus în biblioteci, au fost citite până au fost distruse și de aceea nu mai există mărturii. Învățând lecția, acum toți directorii de biblioteci suflă și în iaurt. Deci luptă să se conservea documentelor.

Cred că este o soluție rezonabilă și anume:

- crearea unui portal cu tezele de doctorat;

- structurarea pentru a ajunge la teze cu două click-uri;

- încărcarea descentralizată a tezelor;

- crearea unor proceduri stricte de management a tezelor;

- un sistem de asigurarea a securității conținutului;

- asigurarea accesului liber;

- eliminarea posibilității de c opy-paste.

În acest fel se rezolvă problema accesului la teze de doctorat a oricărei persoane, astfel încât nimeni să nu se mai creadă că cineva pune piedici în fața oricărui om care vrea să facă analizele pe text. Dacă se vrea, tot acopo pe portal să fie și accesul la un analizor, astfel încât fiecare sa selecteze fie toată teza, fie capitole pe care acele instrumente să le analizeze și să prezinte acele rapoarte. Sunt sigur că o astfel de abordare va scădea apetența tuturor celor care ar vrea să plagieze. Reglarea va fi sigură, Multe lucruri se vor rezolva de la sine. De teamă că vor fi descoperite, acele plagiate vor fi evitate și prin caracterul deschis se va asigura creșterea calității tezelor de doctorat, cu siguranță.
Accesul la tezele de doctorat trebuie să fie liber, neîngrădit, pentru a nu naște suspiciuni. Dacă va exista acces direct la teze, toată lumea va vedea ce calitate au tezele, iar dacă va exista și analizatorul de originalitate și cititorul va avea posibilitatea de avedea cum stau tezele din punctul acesta de vedere, deja s-a făcut marele pas. Nu este greu să existe un sistem național al tezelor de doctorat - SNTD. Regăsirea tezelor se  va face selactând:
- un an anume;
- un interval;
- univeristatea unde s-a susținut teza;
- domeniul;
- coordunatorul;
- numele autorului;
- cuvinte cheie din titlu;
- afisul de susținere cu link-uri din el;
- comisia de evaluare;
- elemente din diploma de doctor.
Rezultatul oferit va fi o listă sau un element. Dacă este oferită o listă, va fi selectat elementul care interesează. Ideia este că sistemul n-ar trebui să dea mesaj că nu se găsește elementul căutat. Se va lucra cu ckei flexibile, exact așa cum sunt motoarele de căutare de pe google sau yahoo sau oricare altul. SNTD va fi sau nu valoros dacă universitățile vor face actualizările. Pentru cei care plătesc se va crea posibilitatea gestionării descărcărilor, cu date și cu conținutul descărcat, urmărindu-se în timp ce s-a întâmplat. Sistemele acestea deja sunt implementate pentru biblioteci, deci nu este nicio problemă tehnică de a-l avea. Este numai o decizie pe cine se dorește să protejeze puzderia de restricții la conținutul tezelor. Din moment ce tezele se consultă liber înainte de a fi susținute, din moment ce ședințele de susținere a tezelor sunt publice, de ce ar fi restricții la consultarea de teze de doctorat de-a lungul timpului. Știința nu trebuie să fie îngrădită în a circula liber. Verde la teze, popor!

(26 noiembrie 2016)