Banii diasporei

Politicienii vorbesc foarte mult de banii trimiși țn țară de către cei ce lucrează în străinătate mai ales atunci când vorbesc despre dreptul diasporei de a vota la parlamentare și pentru prezidențiale. Din punctul meu de vedere, ei fiind cetățeni români, trebuie să li se asigure aceleași drepturi pe care le am și eu, le ai și tu cititorule, le au toți cei din Ro pentru a vota. Nu e nevoie de niciun argument pentru a li se crea condiții de a vota, pentru că statul român este obligat să le asigure modalitâți concrete de a vota fără a pierde timp, fără a fi umiliți. Și așa lor le este greu acolo printre străinu. Nu este normal ca Maica România să le mai creeze și ea probleme în plus, pe lângă cele pe care ei le au deja.

N-aș fi abordat problema banilor diasporei dacă un tip din diaspora, unul cu nume de fost prim-ministru bolșevic nu m-ar fi deranjat cu afirmațiile lui și nu mi-ar fi amintit de acești bani. Dar să o luăm statistic:

- diaspora include 3,5 milioane de români;

- din diaspora vin către Ro 1,5 miliarde de euro;

- există și alte fluxuri de bani și bunuri tot cam de 1,5 miliarde de euro.

Trebuie puși în paralel 3 miliarde de euro dacă ar fi atrași de la UE cu cele 3 miliarde de euro care vin din diaspora. 

Dacă guvernul ar atrage 3 miliarde de euro și ar face spitale de top cu 500.000 euro un spital, s-ar construi 6 spitale. Acolo ar lucra cam 400 de oameni per spital, adică 2.400 locuri de muncă și ar fi tratați pe lună în medie 3.000 de pacienți per spital, ar rezulta 18.000 de oameni tratați. Numai că niciun guvern nu a fost in stare din 2007 încoace să facă o astfel de abordare, deci ceea ce am scris aici este doar o ipoteză a mea, un vis în care încă mai cred cu încăpățânare.

Cele 3 miliarde de euro trimiși în șară de către diaspora sunt trimiși în integralitate familiilor lor. Dacă sunt 3,5 milioane de români în afara granițelor și trimit prin diferite forme de transfer 1,5 miliarde de euro pe an, rezultă că în medie ei trimit  428, 57 euro pe an, adică  35,71 euro pe lună pentru familiile lor. Nu prea cred în astfel de cifre, dar să acceătăm că ei trimit cam 200 euro pe lună pentru că fiecare român plecat are copii, copiii cer mâncare, manuale, îmbrăcăminte, câte și mai câte. Dacă este vorba de tineri care trimit bani părinților, cu siguranță că acei părinți nu au venituri care să le permită să economisească ceea ce trimit copiii lor. În concluzie, banii trimiși de românii din străinătate sunt destinați consumului familiilor lor. Aceste familii trăiesc un pic mai bine decât dacă n-ar fi acești bani. Să fie clar, acești bani:

- nu reprezintă investiții;

- nu crează locuri de muncă;

- nu sunt redistribuiți;

- nu se duc la buget în mod direct;

- nu se duc în programe de dezvoltare.

Ei sunt necesari ca aerul familiilor din care fac parte românii plecați la muncă în străinătate. Nu este un argument politic cele 3 miliarde de euro care intră în țară. Ei sunt banii pe care politicile impotente ale guvernelor care s-au succedat după 1989 nu au fost în stare să-i bage în buzunarele românilor care muncesc cinstit, pentru a le asigura acel nivel de viață care să nu-i mai pună în situația de a pleca în bejenie. Faptul ci cele 1,5 miliarde sunt puse pe tapet de politicieni ar trebui să fie de fapt tot atâtea palme pe care să și le tragă acești politicieni în oglindă în fiecare dimineață că nu au fost în stare să aducă nimic bun celor care i-au votat.

Cel mai bun lucru ar fi ca cele 3,5 milioane de români să se întoarcă acasă. Dar pentru ca acest miracol să se producă ar trebui economia românească:

- să fie orientată pe producție;

- să genereze locuri de muncă;

- să nu mai rostogolească ban;

- să ofere salariu minim de cel puțin 600 de euro pe lună;

- să genereze bunăstare reală celor ce muncesc;

- să fie orientată numai spre produse și servicii de înaltă calitate;

- să închidă robinetele furăciunii și căpușării.

Nu mai trebuie nimeni să facă socoteala banilor diasporei. Acei bani sunt nodușiți de o mie de ori mai mult decât îi câștigă degeaba politicienii mioritici. De aceea: diaspora, respect!

(30 noiembrie 2016)