Mi-am adus amnite de Aoma, poetul acela despre care George Călinescu în eroare fiind a zis că este mai mare ca Eminescu. De fapt de fiul lui, Sorin Toma, mi-am adus aminte cu articolul său Poezia putrefacției și putrefacția poeziei, articol publicat în Scânteia, după care Tudor Arghezi a dispărut din literatură. N-aș vrea să se întâmple tot așa și cu cibernetica, dar jocul de cuvinte este interesant și plin se substanță.
Modelarea cibernetică este un nou mod de a face modelare, cu luarea în considerare a capacității modelelor de a reflecta reralitatea și de a prelua din mers ceea ce se întâmplă, astfel încât corecțiile necesare și suficiente să țină modelul în actualitate, cât mai mult timp. Un model este un obiect. Dacă este bine construit va fi utilizat mult timp. Dacă este nedecvat, ca orice obiect, își pierde utilitatea și trebuie schimbat. Modelarea cibernetică duce la obținerea unui model cibernetic cu una sau mai multe ecuații, cu una sau mai multe funcții obiectiv, dar cu siguranță, cu includerea elementelor de reacție inversă adică feedback, adică exact ceea ce deosebește modelul cibernetic de toate celelalte modele. Cu regret trebuie să reamintesc că și pentru BLR - Balanța Legăturilor dintre Ramuri există model cibernetic și frumos ar fi fost ca undeva să fie un model pentru vreo 100 de ramuri, să vedem și noi poporul cum și ce este cu creșterea economică ce ne bântuie, dar ne fluieră vântul prin buzunare.
Cibernetica modelării trebuie văzută ca un proces în care orice model se construiește din aproape în aproape. Pentru a construi un model se parcurg nișyte pași și la fiecare pas apare caracterul iterativ, cu efectuarea de corecții, lucru specific schemei desenate de Norbert Wiener când a construit conceptul de sistem cibernetic. Cibernetica modelării înseamnă exact a da dovadă de flexibilitate în a încadra realitatea într-un model, fără a o forța. Mai corect este să se pornească de la realitate către model și din aproape în aproape să se ajungă la model. Multă lume știe un model și pe el îl aplică la orice. Este ca și cum pentru orice diagnostic este prescris un laxativ din reclamele frecvente de la tv. Orice cercetător trebuie să știe destul de multe lucruri, să construiască ipotezele proprii dar de fiecare dată să spună clar ce l-a determinat să facă o anumită alegere. Orice trunchiere nu-și are rostul. Orice abordare ermetică, vrăjitorească sporește neîncrederea în modele, chiar dacă s-ar crede că se obțin rezultate spectaculoase, mai ales când este vorba de prognoze, care nu au cum să fie validate din cauza orizontului de timp.
Deci: una e una și alta-i alta. Succesul se asigură numai și numai prin abordări complete și realiste, ținând seama de realitate, de experiența acumulată în practică, iar modelarea cibernetică este prin excelență o abordare interdisciplinară. Dixit.
(24 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment