Deși nu amavut multă informație la dispoziție pentru a fi un tip documentat, de la o poștă am văzut la noi în media disproporția catastrofală pentru jurnaliștii implicați, în favoarea candidatului deocrat Hillary Clinton. Când mi-am propus ceva, am obținut. Din momentul în care am avut ideia să analizez vocabularele celor doi candidați am luat două discursuri și am tras niște concluzii pe care le-am pus într-un articol.
Am mai urmărit câte ceva colo și colo, dar când am văzut niște lucruri deja mi-am făcut o părere. Un staff slab este acela care nu gestionează lucrurile bune și nu evită evenimente ca acela din 11 deptembrie când la urcarea în microbuzul negru lucrurile au fost total scăpate de sub control de unul dintre candidați, chiar dacă ceva mai târziu a apărut zâmbind, dovedind că este strong.
Văzând că aplecarea pe fenomen este ridicol de simplist făcută în spațiul carpato-danubiano-pontic tot timpul părerea mea nu era în concordanță cu a celor care ar fi trebuit să mă învețe pe mine și nu invers. Ei vedeau un candidat câștigător cu 200%, în timp ce eu îi vedeam apropiați, Hillary Clinton având un mic avans binemeritat prin prestația pe care o avea. Detaliile alții trebuiau să mi le descifreze, ceea ce nu s-a întâmplat. Doar într-o seară la Realitatea Tv a fost un tip care trăia în USA și care consiliase ceva președinți, care zicea un pic altceva. Numai că moderatorul i-a închis pliscul. Așa că a venit ziua alegerii și am văzut cozi la secțiile de votare, de care nu s-a inflamat nimeni, am văzut cetățeni care spuneau cu voce tare cu cine vor să voteze și nu-i ridica poliția și multe altele am văzut, care aici ar fi considerate delicte pentru curtea marțială.
Se contura victoria lui Donald TRUMP și ridicolii de la București nu-și schimbau discursul. Unul mi-a amintit de ce a zis marele Octavian PALER la o emisiune a lui Mihai GÂDEA la Antena 3, că n-ar vrea să apuce zilele să-l vadă pe Emil BOC premier. Stau și mă întreb cam care ar fi discursurile deontologilor dâmbovițeni azi, mâine, crezând ei că ordinea mondială este influențată din Micul Paris din centrul vechi, căci la Capșa nu au ei cum să plătească din motive de 5 stele.
Nimeni n-a crezut deși din calculele probabilistice ale unui student de anul întâi ar fi rezultat că TRUMP are șansă 0,5 în timp ce Hillay CLINTON are șansă 0,25, problema fiind asemnea stabilirii probabilității de repetare a acelorași șase numere la două trageri undeva la interval de 24 de ani. Acum ca numerologii, orice ins care vrea să construiască modele, are toată libertatea, cu o singură condiție: să nu spună că știa cu X zile sau luni sau ani, înainte că Donald TRUMP va fi cel de al 45-lea președinte. Singura ipoteză legată de finanțele americane, cade, pentru că sprijinul masiv de acolo nu s-a dus către câștigător. Oricum s-ar întoarce problema, orice ipoteze s-ar construi, este cert că poporul american a făcut acea alegere care îi este convenabilă și el ca orice popor care alege, nu greșește niciodată. Greșesc cei care-și dau cu părerea și nu pleacă de la adâncul respect pe care sunt obligați să-l poarte unei mari națiuni care a făcut alegerea: Donald TRUMP = președinte. Și punct.
(09 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment