Interviu cu Ionuț CREȚU

Primul meu interviu scris pe acest blog este luat lui Ionuț CREȚU, cel pe care l-am cunoscut în primăvara anului 2005 când am pășit pentru prima dată în sala de fitness&culturism SPORTY CLUB din Calea Vitan  nr. 23D din cadrul Vitan Center. M-a impresionat tinerețea lui, vorba măsurată și ținuta distinsă a omului sigur pe meseria lui. Cu timpul părerea mea despre Ionuț CREȚU s-a consolidat în bine și cu trecerea anilor mi-am dat seama de calitățile lui deosebite de antrenor personal de fitness&culturism. Am toate elementele să consider alegerea lui Ionuț CREȚU pentru primul interviu este alegerea cea mai potrivită. În continuare inițialele II sunt ale mele - Ion Ivan și IC sunt ale lui Ionuț CREȚU.

II: Cine ești tu, Ionuț CREȚU?    

IC: Sunt antrenor de fitness și culturism de 11 ani, de când am terminat în 2005 ANEFS-ul, specializarea fitness și culturism. În anul 2007 am terminat un master, tot la ANEFS în specializarea fitness, alimentație și compoziție corporală la adulți și tineri. Lucrez ceea ce am învățat în facultate, după cum se vede. Altfel spus, lucrez strict ca la carte. Sunt antrenor de înot pentru copii de la 6 luni până la 14 ani

II:  Ai detalii despre rezultate concrete?   

IC:  Urmăresc evoluția la nivelul greutății și la nivelul intensității. La început, mulți execută 4 exerciții cu câte 3 serii, iar după 3 luni ajung să execute 30 de serii. Important este cât de constant este cel cu care lucrez.  Este o mare diferență între cei cu care lucrez eu la sală și sportivii de performanță în ceea ce privește caracterul constant al abordării unui antrenament. Sportivul de performanță vine și se antrenează zi de zi, constant. Unele persoane vin la sală pentru prima dată la vârsta de 40 de ani, fără să fi făcut sport vreodată. Dacă lucrează constant, se vede cum fiecare evoluează foarte frumos, chiar. Totul este să nu existe întreruperi de niciun fel în derularea antrenamentelor. Dacă au fost fixate 3 antrenamente săptămânale, să fie tot timpul 3 antrenamente, fără o săptămână cu antrenamente, două săptămâni fără și tot așa. Repet caracterul constant, regulat al mersului la sală este esențial.

II:  Te-am văzut că tu lucrezi diferit cu elevii tăi. Cum personalizezi antrenamentele pentru un elev?   

IC: La fiecare elev țin seama de nivelul său de energie, de starea lui, de unde ar trebui să plece, de modul cum lucrează, dacă n-a mâncat, dacă n-a dormit. Stabilesc nivelul de energie pe care îl are elevul și caut să dezvolt progresiv aptitudini legate de execuții corecte, repet, corecte, ale mișcărilor, pe timpi, corelate cu respirația. Elevul trebuie să simtă plăcerea fiecărui antrenament, fără a exista suprasolicitări, stress și expuneri inutile la riscuri. El trebuie să vină în mod natural, firesc la antrenament, fără a vedea antrenamentul ca pe o corvoadă.

II:   Acum câtva timp am văzut că ai executat câte 500 de repetări pentru anumite exerciții. De ce? 

IC:  Fiecare din noi își stabilește obiective pe care trebuie să le realizeze în timp. Mi-am propus să fac 500 de repetări. Am luat-o gradual. Am făcut 100 de repetări, am urcat la 200 de repetări și tot așa până am ajums la 500. Sunt ele 500 de repetări, dar repetări corecte. Tot timpul îmi definesc provocări și numai așa simt că trăiesc. Fiecare dintre noi trebuie să facă așa pentru că dacă ne propunem 500 de repetări, cu fiecare antrenament, creștem numărul de repetări și atunci când am ajuns la 500 simțim o satisfacție deosebită a obiectivului atins și trebuie să definim imediat un alt obiectiv tot atât de ambițios, de fapt o provocare prntru noi înșine. Ideia este de a ne propune obiective personale realizabile care să ne mobilizeze. Eu așa am procedat tot timpul, pentru că mi-am propus să fiu în permanență într-o formă cât mai bună. Am postat mereu filmulețe cu cele 500 de repetări, pentru a-i îndemna și pe alții să facă la fel. Am făcut cele 500 de repetări pentru mai multe exerciții diferite

II:  De ce  lucrezi cu elevii tăi acele exerciții în oglindă?   

IC:  Eu le consider ca fiind provocări și pentru  mine și pentru ei. Ele se execută sincron și elevul cu care lucrez trebuie să le execute ca mine, să avem același ritm, aceleași mișcări, același nivel de corectitudine. Ele sunt mai simple sau mai complexe și se obține o mare diversitate de astfel de exerciții, accesibilitatea fiind ridicată, nefiind nevoie de dotări speciale. Cine vrea le execută și la sală dar și acasă. Trebuie spus că astfel de exerciții presupun o perioadă de antrenamente în care elevul să dobândească o serie de abilități care să-i permită să facă lucrurile bine, mai ales dacă are un partener cu experiență.

II: Când mă antrenam la la Iron Gym lucrai cu un elev venit din USA. Ce vești ai de la el? 

IC: Ideia pe care o urmăresc este de a provoca lumea la mișcare. Este important ca prin acest mod de a vedea lucrurile, definind noi și noi provocări, să se obțină creșterea numărului celor care fac mișcare în general și a numărului celor care fac mișcare la o sală de fitness și culturism, în special. Pe această linie s-a înscris și munca mea cu acel tânăr din USA. Când a venit a luat două bilete de avion pentru că avea 200kg. În șase luni a scăpat de 45 dekilograme, iar la plecare a fost nevoie de un singur bilet de avion. Am folosit foarte multe din cunoștințele căpătate la cursul de master pe care l-am absolvit la ANEFS în 2007.

II: Anul trecut ai fost într-o competiție. Cum vezi participarea ta în viitor?    

IC: Și participarea la o competiție în calitate de concurent o văd tot ca pe o provocare. Dacă am jucat fotbal 14 ani și fiecare meci era o competiție, în acest caz, participarea la o fază zonală de campionat de fitness și culturism este tot o competiție, tot o provocare. Am vrut să văd pe concret ce înseamnă bronzare, pozare și să simt efectiv emoția scenei. Eu o consider numai o provocare personală, pentru a vedea dacă eu am calitățile de a face bine acel lucru. Participările la astfel de competiții presupun eforturi deosebite, iar eforturile financiare nu sunt de neglijat. Și pentru 2017 voi continua să mă pregătesc și dacă vor fi toate condițiile îndeplinite, cu siguranță că voi participa la competiții organizate de FRCF. 

II:  Ce faci să fi mereu în formă?  

IC: Simplu: mă antrenez astfel încât să am zona mea de confort, să lucrez cu greutățile potrivite și la intensitarea optimă. Mănânc regulat, mult și nu fac excese. Pentru mine odihna este esențială. Dorm între 11 noaptea și 6,30 deimineața, fără a face rabat de la acest program. Consider că este foarte important să lucrez constant și mai ales organizat. Nicio zi nu trece fără  un antrenament complet, exact așa cum sunt deja obișnuit să fac. Antrenamentele au devenit a doua mea natură. Asigur continuitatea muncii mele în cursul zilei și nu las lucrurile neterminate niciodată. 

II: Ionuț CREȚU, cum te vezi peste 10 ani?    

IC: În zece ani, dacă lucrurile vor merge și mai bine ca acum, îmi doresc să dețin o sală a mea, astfel încât să aplic tot ceea ce am acumulat ca experiență și să fac o schimbare de abordare a modului în care este perceput și fitess-ul și culturismul, pentru că sportul trebuie adus foarte aproape de oameni. Peste 10 ani vreau să fiu mai bine ca formă decât acum. Eu știu ce am de făcut. Și peste 10 ani, vreau să lucrez cot la cot cu elevii mei. Nu vreau să fac niciodată o întrerupere în modul acesta de a lucra, pentru că după fiecare întrerupere, totul se reia de la zero.

II: Am văzut că ești certificat pentru lupta antidoping. Concret, ce faci?     

IC: Munca nu este ușoară mai ales atunci când întâlnești tineri care vor să aibă corpul lui Arnold în doar câteva săptămâni. Le explic care sunt efectele consumului de substanțe anabolizante, care sunt riscurile la care se expun, mai ales faptul că își pun în pericol sănătatea. Unul care se dopează nu mai este egal într-o competiție cu unul care apare strict cu ceea ce a obținut prin muncă și în mod absolut natura. Eu le explic celor care fac fitness sau culturism că trebuie să evite dopajul întrucât FRCF sancționează cu suspendări pe perioade îndelungate pe toți cei găsiti dopați. Pe toți care vin la sală îi ajut să managerieze consumul de suplimente nutritive, pentru că și în cazul suplimentelor, randamentele sunt maxime numai și numai în anumite condiții. Fiecare sportiv are nevoie de propriul program de folosire a suplimentelor nutritive, nimic nu este la întâmplare. Nici suplimentele nutritive nu se consumă oricum și oricând.  

II: Cum apreciezi atmosfera din sălile de futness-culturism?   

IC: În sălile de fitness-culturism de la noi problema este strict de cultură.  Trebuie multă răbdare. Totul se clădește în timp. Trebuie ani de zile. Mulți fac abonamente și nu profită integral de ele. Dacă la antrenamente nu se lucrează sistematic și exercițiile sunt executate cu greșeli, rezultatele întârzîie să apară. Toți care vin la sală trebuie să fie perseverenți și să lucreze constant, adică să facă săptămânal numărul de antrenamente necesar, iar în cadrul fiecărui antrenament să realizeze tipurile de exerciții cu numărul de seturi, respectiv, numărul de repetări pe set stabilite. Mulți dintre cei care vin la sală caută modele și le găsesc printre cei care lucrează alături de ei, încercând să-i imite. Nu este un lucru rău atât timp cât imitația  este trecută prin filtrul propriu și se fac adaptările necesare. Acum  în cele mai multe săli se află antrenori personali. Ziceam că vreau să am sala mea. Ei bine, la sala mea vreau ca toată lumea să lucreze sub supravegherea unor specialiști. Nimeni să nu lucreze fără a avea un program stabilit și nimeni să nu lucreze oricum, ci numai și numai corect. În săli acum sunt mulți tineri care încep antrenamente fără o încălzile prealabilă sau preiau sarcinile găsite pe aparate, fără să adapteze aparatul la antrenamentul propriu.

II:  Am văzut că lucrezi cu mulți dintre elevii tăi de ani de zile. Câți dintre ei te-au urmat când ai schimbat sălile? 

IC: Da, așa este. Ori de câte ori am plecat să lucrez la o altă sală, toți m-au urmat. Ei știu cum lucrez eu cu ei. Unii au făcut comparații și au ajuns la concluzia că numai împreună cu mine evoluează exact așa cum își doresc. Fiecare dintre ei și-au impus un standard. Nu a fost oricare standard, ci cel mai de sus, pe care l-au găsit numai la antrenamentele pe care ei le fac în compania mea. Modul profesionist de lucru face diferența. Ei știu să analizeze și să aleagă exact ceea ce li se potrivește cel mai bine. Ei vor antrenamente dinamice în care antrenorul este 100% concentrat pe ceea ce se execută, iar pauzele sunt strict dictate de intensitarea antrenamentului, fără a avea la bază elemente subiective, nenecesare, așa cum sunt discuțiile interminabile cu subiecte dintre cele mai banale și fără rost, care sunt consumatoare de timp.

II:  Să abordăm un pic și preocuparea ta legată de înotul cu copiii.

IC: Și aici am pornit de la ideia de a face mișcare. Orice formă de mișcare este benefică. Eu la ANEFS am învățat despre toate sporturile pe plan național pentru care avem federații. În principal am ales două specializări, fotbalul și fitness-culturism. Dar acolo am practicat înot și m-am instruit și pe această ramură sportivă. Mie îmi place să lucrez cu oamenii, dar îmi place să lucrez în mod special cu copiii. Lucru cu copiii este extrem de important pentru că trebuie găsite modalități inteligente de a le elimina frica de apă, care este foarte frecventă la copii și se accentuează pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă. Sunt încurajat atunci când văd evoluțiile rapide ale micuților și mai ales când văd că ei doresc să avanseze în a executa lucruri mai complicate care să-i solicite și mai mult.

II:  Tu ai calificare și în kinetoterapie. Cât timp aloci acestei îndeletniciri?

IC: Nu practic kinetoterapia, dar mă folosesc la antrenamente de ea. Discut cu elevii mei despre ce trebuie făcut pentru ca unele afecțiuni cu care aceștia vin să nu evolueze sau chiar să se obțină ameliorări semnificative. Pe mine m-a ajutat mult acest domeniu pentru a structura antrenamente și pentru a le personaliza cu luarea în calcul a tuturor particularităților care îl definesc pe un elev și care îl fac diferit de un altul. La mine fiecare elev înseamnă altceva. Eu nu lucrez cu tipuri de persoane, ci cu persoane distincte.

II: Ești prezent în rețelele de socializare. Cum contribui la dezvoltarea sportului în rândul tinerilor cu cele două conturi? 

IC: Postez fotografii cu explicații legate de activitatea de la sală sau de la bazinul de înot.  Pun filme cu exerciții, mai ales cu acele exerciții care se execută orinde și care nu necesită o pregătire prealabilă de foarte lungă durată. Iau în calcul exercițiile care nu sunt dificile, care nu cer o amplitudine foarte mare și care se execută fără dificultete de către oricine dorește să încerce să le facă. Chiar dacă eu am postat filme pentru 500 de tracțiuni, explic clar că oricine dorește, să înceapă să facă 10 tracțiuni, apoi să treacă să facă 4 serii de câte zece și să crească de la un antrenament la altul. Bucuria succesului are rolul de a stimula și de aface că persoana care a hotărât să facă mișcare, să devină pasionat al mișcării și să simtă beneficiile acesteia în tot ceea ce face. Optimismul devine tonic și îl face pe fiecare dintre adepții mișcării continue ca program și ca intensitate să vadă lumea cu alți ochi. Tot cu alți ochi se va vedea el însuși sau ea însăși, dacă fac antrenamente în mod constant și nu întrerup. Pe contul mei de facebook lansez foarte des provocări tuturor prietenilor mei pentru a face anumite exerciții într-un context precizat.

II:  Știam că lucrezi la o carte. În ce stadiu ești?

IC: Cartea este făcută. Are 101 programe de antrenament, bazate pe experiența pe care am acumulat-o lucrând cu elevii mei la sală, dar ținând seama și de cele mai noi realizări din teoria fitness-ului și a culturismului. Vreau să fie și carte tipărită, dar vreau să fie și în mediul virtual. E o muncă foarte grea, căci vreau cartea online să fie cu totul altceva decât ceea ce este tipărit. Dacă la fiecare program trebuie să pun 7-8 poze per exercițiu, un calcul al meu mă duce undeva la 1.400 de poze cel puțin, ceea ce înseamnă un efort deosebit, căci multe mă au pe mine ca personaj principar de execuție. Sunt optimist și cred că în anul 2017 va apărea.

II:  Ai realizat și un CD. Vei continua?

IC:  Acel CD a fost realizat în anul 2011 și a avut ca obiectiv să prezinte programe de mișcare, care se execută acasă. A conținut descrieri de exerciții variate pentru toate grupele de mușchi. Programele erau de intensitate ridicată, dar de durată de 10 minute, ceea ce era un mare avantaj pentru cei care spun că nu le ajunge timpul și că sunt foarte aglomerați. Această tipologie de practicare a mișcării este răspândită în țările dezvoltate și trebuie aducă cu și mai multă intensitate și la noi. Cartea despre care am vorbit este o continuare. Ea va avea și un DVD pentru cei ce vor să facă mișcare acasă. La sală cartea este un instrument util, dar lucrând cu un antrenor care cunoaște acele 101 programe, cu siguranță rezultatele vor fi rapide și vizibile.

II:  Cum îi vezi pe cei ce vin la sală?

IC:   Eu îi văd cum evoluează, nu estetic, ci din punctul de vedere al performanței. Unii merg la sală și foarte frecvent se uită în oglindă să vadă cum arată. În opinia mea, sportul nu este clădit pe estetic, ci este important să ajungi să faci cu corpul tău lucruri deosebite, pe care fără exercițiu este imposibil de făcut. Sunt persoane care doresc schimbări estetice la nivel de câteva zile, care prin măsuri radicale au fluctuații imense, care se concretizează fie prin slăbire accelerată, fie prin umflarea mușchilor într-un ritm nefiresc de mare. Mulți pierd din elan atunci când la sfârșitul antrenamentului nu văd creșteri musculare spectaculoase. Lor trebuie să li se explice că este necesar mai întâi să urmărească să fie sănătoși, să aibe cât mai multă energie și să se simtă cât mai bine în pielea lor. Rezultatele nu vin peste noapte, ci prin muncă perseverentă, continuă și cu exerciții corect executate și corect dozate. Lor trebuie să li se explice faptul că la om, corpul este ca o uzină și nimic nu există în uzină la întâmplare și niciun angrenaj nu funcționează aleator. Orice sport practicat trebuie să-i facă plăcere celui care îl practică. Unii vin la sală, lucrează exagerând ca număr de repetări, ca greutăți prea mari utilizate pe aparate. Ei fac febră musculară și trebuie să întrerupă. Este absolut necesar să se discute cu ei, iar când cineva face abonament, trebuie întrebat dacă a mai fost la o sală. Dacă nu a mai fost, cineva ar trebui să-l instruiască un pic, pentru ca acesta să nu greșească sau să se accidenteze. Acesta este motivul pentru care eu, dacă voi avea sala mea, fiecare elev va avea antrenor și totul va fi supervizat. Unui începător trebuie să i se explice totul. Cum se reglează un aparat. Cum se pun prograsiv sarcinile pe aparat. Trebuie să i se spună care sunt riscurile. Cu începătorul trebuie luat de la zero. Aici nu este ca în meserie unde se zice că meseria se fură. Aici omul trebuie învățat, trebuie corectat și arta antrenorului este de a-l face pe elev să se simtă important, bun și eficient în ceea ce face. Nu vreau să discut de cei care sunt antrenori și care stau pe telefon. Nici despre rezultatele celor care vin la muncă pentru a avea de unde pleca, nu vreau să discut. Eu am jobul meu, știu ce am de făcut cu fiecare elev al meu și vreau doar să-mi fac meseria la nivelul pe care mi l-am impus pentru a mă respecta pe mine însumi.
II: Ionuț, mulțumesc frumos pentru răbdarea de care ai dat dovadă. Îmi doresc să vin peste ani să te văd la sala ta, dar înainte de toate aștept să citesc cartea cu cele 101 programe. Să ai un an 2017 plin de succese! Sănătate!
Acest interviu este însoțit de câteva fotografii cu exerciții executate de Ionuț CREȚU la sală atunci când după prezentarea părții teoretice face demostrația în fața elevului, despre cum se execută corect un exercițiu.

(22 noiembrie 2016)