Talentele unora dintre noi

Toți ne credem:

- geniali;

- talentați;

- măreți;

- iubiți;

- speciali;

- necesari.

În acest context:

- noi avem dreptate întotdeauna;

- toți ceilalți sunt de vină, noi nu;

- deciziile noastre sunt infailibile;

- numai vitregiile vremurilor ne-au făcut să stăm pe loc;

- suntem întotdeauna printre primii;

- trecem pe un plan secund ceea ce nu ne convine;

- ceea ce nu vrem nu există.

Când cineva are un rezultat de excepție, imediat știm să-l ducem în derizoriu, cu grație și fără remușcări. Îmi aduc aminte despre venirea în țară a lui Cristian mungiu cu cea mai mare distincție primită vreodată de un cineast român. Pe aeroport îl aștepta o acuzație de furt intelectual. Îmi aduc aminte de olimpicii noștri de la matematică, imediat flancați de violuri și de accidente produse aiurea, încât măreția aurului olimpic a pălit în fața unor chestii de natură infracțională.

Avem talentul de a distorsiona foarte mult. Dacă cineva este pe poziția 601 într-un clasament, știm să-l prezentăm că face parte din primii 700. Dacă s-a produs un dezastru, evident este găsit vinovatul în persoana acarului Păun.

Avem talente nenumărate, dintre care cel mai important este de a ne justifica neputința și micimea. Nu s-a făcut autostrada Comarnic-Brașov, pentru că, pentru că și pentru că. Contractul Bechtel s-a pierdut pentru că, pentru că, pentru că. Batem pasul pe loc,  pentru că, pentru că și pentru că. Nu există ceva la care să nu ne pricepem să găsim argumente.

Asta este! Suntem bântuiți de talente. Cele mai nepotrivite talente sunt de a ne vedea cu mult mai frumoși decât suntem, de a a face din orice o mare victorie și de a colora în roz cele mai nasoale momente din viața noastră. Talentele unora dintre noi ne duc așa de departe încât nici noi nu ne mai recunoaștem. Uneori dacă cineva încearcă să ne trezească la realitate îi tragem vreo două scatoalce și bietul de el fuge de rupe pământul.

(25 noiembrie 2016)