Sistemul educațional și decalificarea

Decalificare: proces de lungă durată prin care se adâncește decalajul dintre nevoile pieței muncii și abilitățile absolvenților care ies de pe băncile unităților ce formează sistemul educațional.

Sistemul educațional bazat pe cifrele de planificare avea un fundament mai solid și mai realist decat cel din ziua de azi, când fiecare face ce-i bubuie prin cap și nimeni deci nu ține seama de cererea pieței forței de muncă. Numai așa se explică semnalul de alarmă tras zilele trecute de guvernatorul BNR Mugur Isărescu. În vremea comunistă, se estima cam ce cer prin plan industria, serviciile, educația, arta, agricultura și cifrele de școlarizare se învârteau prin acele niveluri. Că o mai dădeau și ăia în bară, este o altă poveste, numai că erorile nu erau așa de grosiere ca erorile făcute în zia de azi, când una produce sistemul educațional și altceva, total altceva cere piața muncii.

S-o luăm mărunțel:

• au dispărut școlile de meserii, deși trebuie meseriași cu calificare solidă, care să facă operații de prelucrare sau de realizare produse, care nu se învață furând meseria;
• au apărut facultăți care nu presupun eforturi investiționale mari și care scot absolventi, care chiar dacă sunt foarte bine pregătiți nu-și găsesc loc pe piața muncii;
• sistemu educațional crează senzația că este făcut pentru profesori și nu pentru studenti sau elevi; luptele care se dau pentru a menține în planul de învățământ specializări sau structuri organizatorice cu rată de cucces zero evidențiază fix acest lucru;
• menținerea unui nivel indecent de mare al personalului de suplinire face ca nivelul calitativ al procesului de instruire să fie foarte scăzut; rezultă ca sistemul este subordonat acoperirii unei laturi sociale dar mai ales politice, fiind susținut prin resurse bugetare, fără a fi analizat prin elemente de eficiență socială pertinente; numai rezultatele de la BAC mai determină când și când decizii subțiri;
• inexistența matricei de eficiență din acre să rezulte câți dintre absolventi lucrează în domeniul în care s-au calificat, face să supraviețuiască sau chiar să se dezvolte forme de instruire caduce doar prin motivări artificiale sau ficitve a unor niveluri de nevoi sociale, inexistente în realitate.

Consider că procesul de decalificare este periculos, ceea ce va determina ca aici să existe persoane fără nicio calificare sau cu calificări ce nu au corespondent în piața muncii. Un rol dezastruos îl au discrepanțele dintre salariile de aici și cele din alte țări ale UE, respectiv,  absența acestor discrepanțe între salariile necalificaților și ale celor calificați. Comparați dintre salariul femeii de servici de la RENEL și salariul unui medic nu a făcut niciodată cinste guvernanților, care și așa dorm pe cămașă și iau decizii la voia întâmplării. Eu nu știu de o decizie care să aibă la bază un studiu elaborat de un centru de excelență dintr-o universiatte sau de un institut de cercetări al Academiei Române.

O analiză pertinentă ar terbui să probnească de la:

• obiectivul fundamental urmărit de această șară;
• resursele existente în zona forței de muncă;
• cerințele actuale și de perspectivă ale pieței muncii;
• restructurarea efectivă a sistemului educațional;
• creșterea calității în nsistemul educațional;
• alocarea de resurse corelată cu calitatea;
• măsurarea directă a eficienței;
• corelarea salariilor strict cu calitatea proceselor de instruire.

Orice altă abordare face ca procesul de decalificare să continue și să se importe ingineri, medici dar și personal de execuție din alte țări și să nu mai strâmbe lumea din nas că vin migranți aici. Nu va trece mult și les casinario vor apare și aici, iar cea ce prezenta René CLAIR nu va mai fi o ficțiune.

(12 noiembrie 2016)