Nu am o explicație logică, dar o explicație trebuie să existe de cum i-a fătat unuia mintea să zică despre perioada 1965-1989 că este o epocă de aur. A fost și mai rău, când oameni despre acre credeam că mai aveau un gram de creier, au intrat în corul celor care propăvăduiau această gogomănie.
Cum să fie de aur epoca în care erau cartele pentru alimente?
Cum să fie de aur epoca în care circulau bancurile cele mai teribile despre părintele ei?
Cum să fie de aur epoca în care libertatea cuvântului nu exista de nicio sămânță?
Cum să fie de aur epoca în care egalitatea ăn sărăcie atinsese cote de nedepășit?
Cum să fie de aur epoca în care arta murise în idolatrie și cult al personalității?
Cum să fie de aur epoca în care omul nou era o caricatură de prototip simplist?
Cum să fie de aur epoca în care izolarea a fost cuvânt de ordine?
Cum să fie de aur epoca în care pluripartidismul nu exista?
Cum să fie de aur epoca în care până și copii în pampers recitau ode pentru odioși?
Cum să fie de aur epoca în care în careaplauzele înregistrate se dădeau în megafoane?
Cum să fie de aur epoca în care mediocritatea și impostura erau în cele mai înalte poziții?
Deci, nu a fost nicio epocă de aur, ci numai un timp al tristeții, tăcerii, durerii și suferinței. Bine că nu a durat zeci de mii de ani așa cum a fost epoca pietrei sau epoca bronzului. Bine că am apucat să văd cum se termină. Ca dovadă că nu mai speram să se termine, în 1987 am vândut la DCA 200 kg de hârtie care era de fapt tot ceea ce strânsesem eu în materie de compilatoare și analiza corectitudinii programelor. Nu mai credeam că se va ieși din angrenajul nefast al politrucilor unde informatica nu însemna nimic și citatele din documentele de partid și din cuvântări ănsemna totul. Am răsuflat ușurat în 25 decembrie 1989 și am tras o gură de aer proaspăt, începând să cred că într-adevăr voi avea și eu șansa să o iau de la capăt cu managementul calității software.
(06 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment