Centrul de Calcul al ASE este o clădire construită pe locul unde se afla casa poetului Al. Macedonski, cel care a scris versurile acelea nefericite la adresa lui Eminescu, fapt ce i-a ruinat cariera, pe care nu mă feresc să-l reproduc, pentru a vedea că am avut motive să nu fiu indignat că acea locație nu mai există, acică:
Un X, pretins poet, acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum.
L-aș plânge, dacă-n balamuc
Destinul său n-ar fi mai bun;
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi decât nebun!
De la început, până imediat după 1989 în clădire și-au desfășurat activitatea cercetătorii din Centrul de calcul, despre care eu am scris din ce mi-am amintit după foarte mulți ani.
La subsol erau niște dușuri și stația de climatizare. Dușurile le-am folosit și eu când veneam la ASE cu bicicleta mea de semicurse SPUTNIK. Tot acolo erau și depozitele cu cutiile de cartele și cu benzile magnetice. dacă se defectau echipamente, tot acolo erau duse până la casare. La subsol, la stația de climatizare prin 1971 s-au găsit bombe, ceea ce a dus la introducerea unei legislații mai severe cu gărzi și pază la obiectivele importante. Se vede treaba că lecțiile trecutului, cele cu dușmanul poporului, s-au repetat și atunci.
La parter era sala calculatoarelor IBM, NOVA, FELIX dar și dispeceratul unde se primeau cutiile cu cartele pentru a fi rulate, respectiv, unde erau date imprimantele și cartelele cu programele deja rulate. Era încurajator cân se primeau imprimante estimate ca dimensiune. Supărau situațiile în care imprimanta era o fâșiuță de hârtie enervant de mică. Foarte mult timp am petrecut la ghișeul dispeceratului fie pentru programele mele, fie pentru cele ale grupelor de studenți cu care lucram Îmi plăcea să gestionez eu rularea programelor de la studenți decât să-i las pe ei să le ducă la dispeceratul studențesc.
La etajul întâi erau birourile inginerilor de sistem și sala de perforare cartele.
La etalul al doilea erau birourile celor care se ocupau de calculatorul NEAC dar și birourile celor cu contracte de sisteme informatice pentru chimie.
La etajul al treilea era laboratorul lui Vasile Ionescu, cel care ducea în spinare contractele de proiectare și realizare de sisteme informatice complexe.
La etajul al patrulea era destinat conducerii, acolo unde au stat directorii Pescaru, Bulgaru, Dumitrescu, Bilciu. Tot acolo își avea cabinetul și locul de odihnă MM. La același etaj era celebra sală de consiliu, unde din când în când se mai făceau și unele ședințe ale colectivului de informatică economică, ședințe despre care nu am amintiri plăcute, datorită unor cozi de topor.
La etajul al cincilea era sectorul de modelare condus de dr. Moisă Altăr unde trudeau foarte mulți cercetători, dar și oameni de producție. Era acolo și un colectiv de cercetări operaționale cu alocări și nivelări de resurse, dar și cu optimizări de reparații capitale.
La etajul al șaselea avea săli de seminarii științifice și era și un laborator al unor tineri care făceau statistică. Mai era acolo o cameră foto obscură.
La etajul al șaptelea se afla bibiloteca centrului, foarte garnisită cu cărți, exclusiv de informatică.
Din ceea ce a fost cândva crema cercetării științifice de top în informatică și cibernetică economică acum bate vântul. Unii vorbesc de planuri malefice de desființare exercitate de forțe oculte din exterior. Nu este adevărat. Eu am datele concrete să demonstrez că prostia și lăcomia unora a dus la autodistrugere, căci nicio implizie nu vine din exterior, ci este un proces care are fundamentele în structura organizațională însăși. De fiecare dată când aveam activități didactice fie seminarii, fie ședințe de catedră la sala 2320 îmi revenea în memorie locul și biroul unde mi-am petrecu nenumărați ani alături de colegii mei din Centrul de Calcul.
(05 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment