Cenzura democrată

Dacă în comunism se știa clar că sunt teme care nu se abordează sub nicio formă că sunt interzise explicit prin documente de partid, în cazul sistemelor democratice se constituie organisme alese democratic, se implementează legi care operează o cenzură la fel de strictă sau poate chiar mai strictă decât cenzura comunistă. Deși constituțiile statelor includ articole privind libertatea de expresie, statul democrat are nenumărate pârghii prin care controlează presa, teatrele, televiziunile, dar cele mai importante se referă la modalitățile de a finanța activități din diferite domenii sau de a le mitui prin forme ceva mai rafinate, ca de exemplu publicitatea de stat și de partid, căreia îi corespund sume colosale.

Absența transparenței legate de utilizarea banului public, chipurile că organismele din mediul privat se bucură de confidențialitate, aduce în prim plan o suită de ipoteze ce definesc cenzura pe căi indirecte, așa cum sunt presiunile pe corporații de a plăti reclame acelor agenți de influență, care nu se înscriu în linia partidelor aflate la putere.

Propagarea ideilor de independență și de obiectivitate sunt doar praf în ochii necunoscătorilor, căci nicio televiziune nu are cum să fie independentă, atât timp cât sursele ei de finanțare sunt din reclame, mai ales reclame ce provin de la guvern sau de la corporații legate ombilical de guvern. Suntem naivi să credem că patronii de ziare sau de televiziuni nu-și cenzurează ziarele sau posturile Tv, ca modalități concrete de a le asigura supraviețuirea și de aceea, nu vom întâlni jurnaliști obiectivi, moderatori îndrăzneți. Toți sunt slujbași sub spectrul cenzurii democratice, reglată nu prin tovarăși care făceau vizionări în teatre sau la brigăzi artistice, ci prin capitole de buget la nivel de oraș, municipiu sau minister, căci cei slugarnici, primesc fonduri, în timp ce neascultătorilor li se taie macaronul.

De regulă, în democrație, ar trebui ca unei probleme să-i corespundă opinii de mai multe feluri. Moderatorii ar trebui să invite persoane care să acopere întreaga paletă de soluții. Acest lucru nu se întâmplă și observăm că atunci când invitatul are cumva o altă opinie, intervine brutal moderatorul și fie schimbă tema, fie-l pune la punct pe indisciplinat. Să nu-mi spună mie nimeni că aceasta nu este o formă de cenzură pe care o exersează activ niște așa-ziși jurnaliști dresați, care i-au înlocuit pe propagandiștii de odinioară, căci și democrația are nevoie de câinii de pază ai dogmelor, numite pompos principii.




(10 ianuarie 2025)