Am fost invitat pe la începutul anului 2000 să particip în cadrul unui colectiv lărgit de autori de cărți de informatică la redactarea unei cărți care se dorea reper pentru toți cei care lucrează în domeniul informaticii.
Scopul era nobil, inițiativa era extrem de ofertantă. Cel care a luat primul cuvântul era un distins profesor din ASE, recunoscut pentru contribuțiile sale la analiza, proiectarea, realizarea, implementarea, testarea și utilizarea sistemelor informatice în economie.
S-a trecut la lucruri mai concrete, dar unui alt distins profesor din Politehnică i-a venit nefericita idee de a veni cu un titlu pentru lucrare, fără să se fi epuizat discuțiile lămuritoare, care ar fi dat substanță altor abordări ceva mai profunde. Domnul profesor a propus ca titlu Istoria informaticii românești. Au apărut discuții de nuanță. Ar fi bine să i se spună Istoria informaticii române, așa cum se zice Istoria literaturii române. Altcineva a propus ca titlu Istoria informaticii din România și a venit cu argumente interesante, chiar convingătoare. Au vorbit mulți dintre cei aflați în sală. După vreo cinci ore de dezbateri s-a convenit să ne revedem peste o săptămână în aceeași sală, la aceeași oră și să continuăm discuțiile.
Așa s-au și petrecut lucrurile în săptămâna următoare. Am sesizat că se bate pasul pe loc și tot despre titlul lucrării s-a discutat. M-am scuzat și am plecat. Nu am mai participat. Au trecut anii, dar cartea de istorie despre informatică nu a apărut în acea formulă de colaborare.
Atunci am hotărât ca pe măsură ce citesc cărți de informatică, la mine pe domeniul ionivan.ro să stochez tot felul de însemnări și fotografii care în viitor ar fi folositoare, dacă sunt sistematizate, în elaborarea unei sinteze despre cum au stat lucrurile pe meleagurile noastre cele mioritice.
Deci, ca o concluzie, o Istorie a literaturii române de informatică nu pleacă de la zero acum în anul 2026. Ea își are originile cu mult înainte de 12 octombrie 2012, unde eu am pus un link numit Istoria informaticii românești, unde am dezvoltat niște subiecte care să acopere cam tot ceea ce era interesant atunci pe această temă: cărți, centre de calcul, licee, informatica în universități, manifestări științifice, cercetarea științifică, producția de calculatoare, sisteme informatice. Dacă aș face același lucru, l-aș restructura, căci a nu discuta despre inteligența artificială ar fi o eroare impardonabilă.
Nu mi-am imaginat că voi avea atât de mult timp liber după pensionare, timp liber pe care trebuie să-l umplu cumva. Ideea salvatoare de a scrie o istorie a literaturii române de informatică mi-a venit când regretatul profesor Marin VLADA m-a invitat să particip la proiectul său cu finalizare realizarea de volume dedicate Istoriei informaticii românești: apariție, dezvoltare și impact, la care să participe foarte mulți dintre cei care au contribuit la dezvoltarea efectivă a informaticii din țara noastră.
Abia în anul 2026 am considerat că sunt pregătit să scriu pagini din Istoria literaturii române de informatică, pentru că am stabilit o schemă de lucru și mi-am definit șabloanele după care să lucrez. În plus, progresele din dezvoltarea de instrumente software îmi permit să accelerez realizarea de texte care să nu fie afectate de erori grave de redactare sau de conținut. Subiectivismul nu are cum să fie influențat.
(01 octombrie 2026)
