Falșii analiști și falșii specialiști în macroeconomie

De la un timp se dau mari niște inși de care n-a auzit nimeni, inși care se recomandă analiști economici sau specialiști în macroeconomie. Ei apar la televizor și ne spun niște lucruri atât de banale că mă apucă plânsul, jalea și disperarea. Eu știu că după ziua de luni urmează marți, iar după marți urmează miercuri. Așa sunt așa-zișii specialiști în macroeconomie, ne vorbesc de dezechilibre și ca niște alarmiști veritabili ce sunt dresați să se manifeste, ne vorbesc despre dezastrul economic spre care ne îndreptăm.

Dacă și la butoane sunt tot inși de teapa lor, este clar că lucrurile se duc de râpă de la sine, nu trebuie nimeni să mai pună umărul.

La ora actuală există modele cibernetice foarte bine construite, verificate în practică pe multe economii. Trebuie doar hrănite cu date, pentru a estima coeficienții specifici economiei noastre, după care, construind tot felul de scenarii, se va vedea ceea ce este cel mai potrivit pentru noi. Nu mai trtebuie să redescoperim noi apa caldă, din moment ce ea există și toată lumea o folosește. Numai că așa-zișii noștri analiști specialiști în macroeconomie sunt de un descriptivism dus până la limitele absurdului, penibilului și ignoranței, din moment ce ei matematică nu știu, econometrie nu știu și macroeconomia cu care se mândresc, nu include metode cantitative deloc. 

Ceea ce nu știu așa-zișii analiști specialiști în macroeconomie este faptul că dezvoltarea economică este singura cale de a ieși din marasmul în care ne aflăm și această ieșire nu se face crescând taxe și alungând investitorii, ci din contră, stimulând investitorii să vină și să construiască obiective economice orientate spre producție, căci producția este creatoare de plusvaloare. Arta crează valoare, dar izvorul prosperității este producția de bunuri materiale, apoi realizarea de servicii, iar arta este undeva mai la urmă.

(02 august 2026)

Un vis numit TRANSALPINA

Prin 1988 într-o zi de 14 august am plecat spre Mănăstirea Curtea de Argeș cu două femei don Vărăști, cliente de-ale mele cărora le asiguram transportul legumelor la piață cu mașina ARO 244D și cu remorca pe care le aveam în dotare. După ce le-am lăsat în fața Mănăstirii Curdea de Argeș, eu am plecat spre TRANSFĂGĂRĂȘAN, drum superb, pe care l-am făcut în câteva ore. Am ajuns la Cabana Bâlea și acolo am rămas peste noapte. După Reboluție am auzit despre TRANSALPINA și mai ales, după ce am aflat că Ludvic ORBAN a modernizat drumul când era mare și tare, mi-a încolțit în minte ideea de a merge cu mașina pe TRANSALPINA. M-am documentat serios și am considerat oportun să-mi fac cadou la împlinirea vârstei de 79 de ani mersul pe TRANSALPINA.

Pe Internet se vorbește de plecarea din București și deplasarea pe autostradă, după aceea se ajunge la Polovraci și apoi la Rânca și tot așa, până se ajunge la Sebeș. Da le București la Polovraci sunt cam 245 Km. De la Polovraci la  Rânca sunt undeva la 40 Km, iar de la Rânca la Măritmia  mai sunt vreo 90 Km. Hărțile evită ruta cu TRANSALPINA și nu mi-a fost deloc ușor să mă descurc cu ce aveam în dotare.

Imaginile pe care am reușit să le obțin mi-au arătat că TRANSALPINA este un drum destul de dificil și trebuie făcut cu o mașină ceva mai puernică. Eu am un GOLF 5 cu 90 CP, adică o mașină modestă, dar cu care mi-am realizat visul, chiar dacă se putea și altfel.

Pe măsură ce avansa drumul, curbele de pe GPS arătau cu mult mai spectaculoase, ușor înfiorătoare, dar drumul merge înainte și mașina îl parcurge pur și simplu, sub comanda șoferului, adică a mea. A fost foarte important că nu am avut în față alte mașini pentru a fi obligat să-mi adaptez viteza la ceea ce șoferii lor ar fi impus.

TRANSALPINA a fost cadoul pe care mi l-am făcut. A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit de ziua mea.

(02 august 2026)