În afară de Ilie BOLOJAN, toți se tem de amânarea reformelor care să aducă țara pe făgașul cel bun. Nici USR și nici UDMR nu se înghesuie să pună umărul la definirea și mai apoi la implementarea reformelor. Nici chiar în PNL nu dă lumea buluc să facă reforme, căci acolo sunt mulți care doar dau din gură, fără să facă nimic concret. Bietul Ilie BOLOJAN l-a adus pe Dragoș PÂSLARU și în PNL și în conducere, în speranța că el va face reformă și aici mă refer la salarizare, care în momentul de față este o calamitate, din moment ce vechea lege nici până în ziua de azi nu este implementată complet și fiecare face ce vrea, de nu se mai înțelege nimeni cu nimeni.
Ilie BOLOJAN este obligat să amâne reformele, din moment ce președintele așteaptă o majoritate coagulată în jurul unui premier, altul decât Ilie BOLOJAN. Așa cum stau lucrurile, majoritatea va veni la Sfântul Așteaptă, din moment ce PNL nu vrea să mai colaboreze cu PSD, PDS nu va vota un guvern din care nu face parte și tot așa.
Cine a făcut PNRR-ul și-a dorit o Românie modernă, prosperă, puternică, dar a uitat că pentru a atiinge aceste obiective, era nevoie de un alt popor, de o altă clasă politică. Lucrând cu această clasă politică și cu acest popor, sunt șanse minime de a implementa jaloanele din PNRR și ca să dau exemplul pensiilor speciale, ipoteza de start a fost eronată, dacă se au în vedere cele stabilite de CCR asupra drepturilor câștigate, care nu se iau.
Acum, parlamentul este cel care ar fi trebuit să dea legi pentru implementarea de reforme. Cum parlamentul intră în vacanță, acele legi se amână și ele, deși reformele nu intră în vacanță și orice amânare duce la rezultate negative în societate și în economie.
Tot timpul s-a vorbit despre mămăliga românească și s-a văzut că mămăliga românească a explodat în decembrie 1989, deși acum se chinuie unii s-o cosmetizeze cum că ar fi fost o banală lovitură de stat. Se știe că loviturile de stat operează modificări, dar esența statului rămâne aceeași, ceea ce la Bucuești nu s-a întâmplat. La bucurești s-au produs lucruri de o profunzime extraordinară, cu eroi excepționali în situații excepționale, adică lucruri specifice revoluțiilor. Este clar că trebuie să treacă undeva la 100 până la 150 de ani până când să mai apară o revoluție în spațiul mioritic, dar nimeni nu-și dorește tensiuni sociale, vecine cu revoluțiile în societate, tensiuni greu de evitat când politicul stagnează și se mocirlește.
(01 iulie 2026)
(01 iulie 2026)
