Am cunoscut la viața mea nenumărați lingușitori, gata să se facă preș pentru ca piciorușele șefului să calce pe moale, gata să zâmbească la orice platitudine a șefului, gata să stea cu trupurile încovoiate aprobator și cu privirile în pământ, să arate șefului cât de slugarnici sunt.
Arta lingușirii are costuri imense pentru cel ce o exersează că-și pierde:
- stima de sine,
- respectul colegilor,
- admirația familiei,
- bruma de valoare.
Arta lingușirii are costuri și pentru cel ce se lasă lingușit pentru că trebuie:
- să-l recompenseze pe lingușitor,
- să inventeze prilejuri de a fi lingușit,
- să se aștepte la răzbunări după ce nu va mai fi șef.
Mie nu mi-a plăcut să lingușesc pe nimeni. dacă am lăudat pe cineva, nu am făcut altceva decât să fac ceea ce era norma, să recunosc meritele incontestabile ale omului, nimic mai mult. Mie nu mi-au plăcut gesturile de umilință prin care să arăt că sunt supus. Dacă apărea o situație în care un șef a vrut să-și impună punctul de vedere, adică să mă umilească, din clipa în care am sesizat o astfel de abordare, l-am evitat pe respectivul cât mi-a stat în puteri, iar la momentul oportun l-am troznit să nu se mai ridice. Nu mi-a plăcut să fiu lingușit. Eu îmi fac singur cafeaua. Eu mă îmbrac singur. Eu dacă vreau ceva, îmi cumpăr. De aceea nu am participat la întâlnirile de terminare a facultății la 10 ani, la 20 de ani sau 30 de ani, căci dacă aș fi participat la sindrofia de după reîntâlnire, aș fi preferat să-mi plătesc tacâmul. Eu am bani să mănânc o friptură la restaurant, nu trebuie să mi-o dea nimeni. Dacă merg la un restaurant cu cineva, acela trebuie să fie conștient că este o onoare pentru el că mă are invitat, dar să se aștepte că-l voi invita și eu, căci nu-mi place să rămân dator nimănui.
Arta lingușirii are costuri imense pentru cel ce o exersează că-și pierde:
- stima de sine,
- respectul colegilor,
- admirația familiei,
- bruma de valoare.
Arta lingușirii are costuri și pentru cel ce se lasă lingușit pentru că trebuie:
- să-l recompenseze pe lingușitor,
- să inventeze prilejuri de a fi lingușit,
- să se aștepte la răzbunări după ce nu va mai fi șef.
Mie nu mi-a plăcut să lingușesc pe nimeni. dacă am lăudat pe cineva, nu am făcut altceva decât să fac ceea ce era norma, să recunosc meritele incontestabile ale omului, nimic mai mult. Mie nu mi-au plăcut gesturile de umilință prin care să arăt că sunt supus. Dacă apărea o situație în care un șef a vrut să-și impună punctul de vedere, adică să mă umilească, din clipa în care am sesizat o astfel de abordare, l-am evitat pe respectivul cât mi-a stat în puteri, iar la momentul oportun l-am troznit să nu se mai ridice. Nu mi-a plăcut să fiu lingușit. Eu îmi fac singur cafeaua. Eu mă îmbrac singur. Eu dacă vreau ceva, îmi cumpăr. De aceea nu am participat la întâlnirile de terminare a facultății la 10 ani, la 20 de ani sau 30 de ani, căci dacă aș fi participat la sindrofia de după reîntâlnire, aș fi preferat să-mi plătesc tacâmul. Eu am bani să mănânc o friptură la restaurant, nu trebuie să mi-o dea nimeni. Dacă merg la un restaurant cu cineva, acela trebuie să fie conștient că este o onoare pentru el că mă are invitat, dar să se aștepte că-l voi invita și eu, căci nu-mi place să rămân dator nimănui.
În momentul în care nu ai repere valorice, accepți în echipă orice, deci precis, vor fi acolo proști, colportori, lingăi, ineficienți, carieriști, neprofesioniști, toți având potențial maxim de a linguși. dacă însă echipa este populată de inși profesioniști, performanți, exigenți, eficienți, normali, oameni de cuvânt, exercițiul lingușirii va lipsi cu desăvârșire, pentru că oamenii aceștia muncesc, vor bani, vor respect, vor recunoașterea muncii lor. Ei nu au timp de pierdut cu prostiile.
(07 august 2022)
No comments:
Post a Comment