Eu am fost dezamăgit că de la Petre ȚUȚEA nu a mai apărut un filosof mare. Pe cei pe care televiziunile îi prezentau ca filosofi, în mintea mea, în raport cu ceea ce debitau, îmi apăreau niște:
- guralivi,
- obedienți,
- fripturiști,
- panglicari,
- imorali,
orice altceva decât filosofi, căci dacă i-ai scris epistole lui CEAUȘESCU nu ai osatura să-mi faci mie filosofie sau dacă ai confirmat că școala românească scoate tâmpiți, ești departe de a deține marile adevăruri existențiale. Printr-o întâmplare, un student de-al meu, pentru care aveam un respect deosebit, mi-a zis că citește Andrei CORNEA, adică o carte a filosofului Andrei CORNEA. I-am spus părerea mea despre filosofii postdecembriști, iar el mi-a zis că Andrei CORNEA este din alt aluat. L-am rugat să-mi dea și mie cartea după ce o citește el. M-a surprins că a doua zi, studentul a venit cu un exemplar și mi l-a făcut cadou. I-am mulțumit și m-am pus pe citit. Pentru prima dată după zeci și zeci de ani de când citisem Capitalul lui Karl MARX aveam în față o lucrare scrisă de un tip care știa pe ce lume este, păstrând rigurozitatea pe care numai un om de știință care stă în bibliotecă cu hârtia și cu creionul pentru a nota exact ceea ce trebuie și ceea ce-i va fi util în demersul său. Îmi păruse rău că Andrei CORNEA era autorul căutat dar negăsit și mă bucuram că un gol de ani buni începe să se umple.
Din întâmplare, butonam posturi tv la un hotel din Timișoara unde ținusem ore de Securitate informatică, la un masterat la UVT și am ajuns la OTV unde se transmitea înmormântarea lui Adrian PĂUNESCU. Știam că postul respectiv se ocupa de așa ceva, exact cum se ocupă acum toate posturile tv din Ro, otevizate fiind. Am schimbat canalul, căci era sfârșit de săptămână, avusesem o zi grea. Am nimerit pe TVR2 unde cineva aborda același subiect, numai că unghiul era altul. Mortul era vorbit de rău, adică exact ceea ce făcuse el în a dezvolta cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. M-am întristat, căci la noi la ortodocși se zice că sufletul care a ieșit din trup, nu are odihnă 40 de zile și de aceea noi, credincioșii ar trebui să-i lăsăm sufletul răposatului să-și găsească liniștea. Am considerat nepotrivită abordarea celui care vorbea, al cărui nume mai apărea din când în când pe ecran și am fost dezamăgit, chiar foarte dezamăgit. Respectivul trebuia să aștepte 40 de zile și după acele zile, avea tot timpul din lume să-și arunce zoaiele referitoare la poet, dar nu când poetul era dus la groapă.
- guralivi,
- obedienți,
- fripturiști,
- panglicari,
- imorali,
orice altceva decât filosofi, căci dacă i-ai scris epistole lui CEAUȘESCU nu ai osatura să-mi faci mie filosofie sau dacă ai confirmat că școala românească scoate tâmpiți, ești departe de a deține marile adevăruri existențiale. Printr-o întâmplare, un student de-al meu, pentru care aveam un respect deosebit, mi-a zis că citește Andrei CORNEA, adică o carte a filosofului Andrei CORNEA. I-am spus părerea mea despre filosofii postdecembriști, iar el mi-a zis că Andrei CORNEA este din alt aluat. L-am rugat să-mi dea și mie cartea după ce o citește el. M-a surprins că a doua zi, studentul a venit cu un exemplar și mi l-a făcut cadou. I-am mulțumit și m-am pus pe citit. Pentru prima dată după zeci și zeci de ani de când citisem Capitalul lui Karl MARX aveam în față o lucrare scrisă de un tip care știa pe ce lume este, păstrând rigurozitatea pe care numai un om de știință care stă în bibliotecă cu hârtia și cu creionul pentru a nota exact ceea ce trebuie și ceea ce-i va fi util în demersul său. Îmi păruse rău că Andrei CORNEA era autorul căutat dar negăsit și mă bucuram că un gol de ani buni începe să se umple.
Din întâmplare, butonam posturi tv la un hotel din Timișoara unde ținusem ore de Securitate informatică, la un masterat la UVT și am ajuns la OTV unde se transmitea înmormântarea lui Adrian PĂUNESCU. Știam că postul respectiv se ocupa de așa ceva, exact cum se ocupă acum toate posturile tv din Ro, otevizate fiind. Am schimbat canalul, căci era sfârșit de săptămână, avusesem o zi grea. Am nimerit pe TVR2 unde cineva aborda același subiect, numai că unghiul era altul. Mortul era vorbit de rău, adică exact ceea ce făcuse el în a dezvolta cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. M-am întristat, căci la noi la ortodocși se zice că sufletul care a ieșit din trup, nu are odihnă 40 de zile și de aceea noi, credincioșii ar trebui să-i lăsăm sufletul răposatului să-și găsească liniștea. Am considerat nepotrivită abordarea celui care vorbea, al cărui nume mai apărea din când în când pe ecran și am fost dezamăgit, chiar foarte dezamăgit. Respectivul trebuia să aștepte 40 de zile și după acele zile, avea tot timpul din lume să-și arunce zoaiele referitoare la poet, dar nu când poetul era dus la groapă.
(21 august 2022)
No comments:
Post a Comment