Când eram în primul an de asistenție în catedra de Cibernetică Economică, pentru soluționarea unei probleme am fost îndrumat spre doamna Rodica MIHALCA, ea fiind în acele vremuri grele, tot asistență universitară titulară, iar eu fiind la început, eram asistent universitar stagiar.
Am cunoscut-o atunci pe doamna Rodica MIHALCA și m-a impresionat faptul că eu, un necunoscut fiind, m-a ascultat cu atenție și mi-a zis să o însoțesc la un birou din clădirea veche. Am mers și acolo era o doamnă cu care Rodica MIHALCA a stat de vorbă și doamna respectivă mi-a dat o hârtie, pe care a zis să merg la un domn prorector s-o semneze și apoi la secretara rectorului să-i pună ștampila. Așa am făcut, dar doamna Rodica MIHALCA m-a însoțit până aveam problema mea rezolvată. I-am mulțumit frumos și trebuie să spun că doamna Rodica MIHALCA rezolva problemele de la cap la coadă, integral și nu te lăsa la jumătatea drumului pentru a te descurca singur.
În anul 1975 eu am avut o mare, chiar foarte mare problemă. Îmi trebuia un medicament. Cineva mi-a zis că doamna Rodica MIHALCA are acces la policlinica 10. Nu vreau să spun a cui era policlinica 10, dar acolo se găseau toate medicamentele care muritorilor de rând le erau inaccesibile. Am stat de vorbă cu doamna MIHALCA și la câteva zile mi-a fost adus flaconul solicitat, care a salvat o viață. Îmi aduc aminte cum un doctor s-a minunat că a fost făcut rost de acel medicament miraculos, când micuțului pacient i se administra respectiva doctorie.
Au mai fost multe alte momente în care Rodica MIHALCA s-a dovedit o adevărată colegă, căci avea o putere de analiză fantastică și propunea soluții realiste, care să fie implementate cu eficiență garantată.
Rodica MIHALCA era un exemplu pentru mine, exemplu pe care-l ofeream așa-ziselor femei savant, care vorbeau excesiv despre axarea pe carieră. Le spuneam:
- Uite, Rodica MIHALCA e măritată. Are doi copii minunați care au primit educație și acum sunt realizați profesional și au la rândul lor familii. Și-a făcut un doctorat sub coordonarea științifică a profesorului Ion IVĂNESCU și a susținut cu succes în anul 1988 teza intitulată Perfecționarea sistemului informațional al calitătii produselor. Ea a publicat articole și cărți, făurindu-și o carieră academică solidă, până a obținut prin concurs titlul de profesor universitar.
Îmi aduc aminte că la un moment dat, pe când eram șef de catedră, a venit o tinerică la mine și mi-a zis că un coleg i-a zis că are sâni frumoși și m-a întrebat și pe mine exact același lucru. Bineînțeles că am roșit, căci eu aveam fată mai mare ca respectiva. Am mers la profesoara Rodica MIHALCA și am rugat-o să discute cu acea nefericită, care nu știa care sunt limitele de comportament. A stat de vorbă cu ea de la femeie la femeie și m-a asigurat că tinerica a înțeles că rostul ei în învățământul superior este cu totul altul.
Viața este foarte complexă și cu trecerea anilor s-au acumulat multe elemente care definesc pe fiecare dintre noi. A venit vremea pensionării și de atunci am văzut-o din ce în ce mai rar pe Rodica MIHALCA și de fiecare dată am invitat-o la mine la birou, la sala 2401 să bem o cafea. Discutam și ne aminteam de vremurile în care lucraserăm la disciplina de Programe aplicative și la faptul că am publicat acolo cursuri și am discutat de vremurile în care ne ocupam de căratul cutiilor de cartele cu proiectele studenților spre dispeceratul calculatorului FELIX C-256 și apoi către sălile de seminarii.
Ce vremuri! Ce viață! Eram și noi ceva mai tineri și mai în putere...
(17 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment