Arhitectura comunistă este unul dintre produsele cele mai oribile ale acestei orânduiri. Casa Scâteii este exemplul edificator, copie după Universitatea Lomonosov din Moscova și ca ea se află și în Varșovia o clădire de hotel. Dar comunismul nostru mioritic a zămislit și alte construcții oribile, culminând cu Capa Poporului, acea mostruozitate care mă face să am coșmaruri groaznice de câte ori înainte de a mă culca mă gândesc la ea. Să nu mai vorbesc despre clădirile care adăposteau Casele Albe din fiecare județ, acum sedii de prefecturi. Despre blocuri, ca expresie a mediocrității lucii nu mai vorbesc. De câte ori ies în balconul meu de kk lat de 90 cm și cu forme rotunjite la un capăt, redescopăr cât de tâmpit a fost cel ce a gândit acel bloc dacă a reușit să ajungă la o astfel de soluție slabă, penibilă, inutilă și jalnică.
În orașele stațiuni de munte există contraste între ceea ce s-a construit înainte de război și ce a aduc comunismul. Nici cu ce construcții care se fac acum nu mi-e rușine, că tot soluții de cacao au din moment ce sunt înghesuite, urâte și cu spații prost împărțite.
Se zice că de vină ar fi Nicolae CEAUȘESCU care își băga el nasul unde nu-i fierbea oala. dacă i s-au servit 3 soluții proaste, fie venea el cu una mai proastă, fie corecta ceva, dar tot prost ieșea. Dacă bravii noștri arhitecți ar fi venit cu 20.000 de soluții excepționale nu avea cum să vină el cu a douăzeci și una mie una soluție proastă. Numai defilând prin fața celor 20.000 se lumina și chiar dacă făcea corecții la una, din excepțională ar fi făcut-o tot excepțională.
Ceea ce vedem noi acum sunt construcții urâte și nu arată decât că arhitectura românească autentică nu și-a revenit din marasmul trăit imediat după război, când a venit comunismul cu tăvălugul peste ea. Comuniștii au folosit arhitectura pentru a marca megalomania lor, dorința de a arăta că vor fi veșnici mai ceva ca țelul din mein kampf. Ideia de a uniformiza totul era dominantă, căci așa au apărut cartierele dormitor și circurile foamei.
(04 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment